Un tânăr stă într-o cameră murdară,
El plânge iar și lacrima-i amară,
O soarbe încet și cu durere.
El plânge căci visul său e destrămat
El, el nu va fi vreodată prea bogat
Va sta mereu la mila tuturor
Și toți, toți vor credea că-i cerșetor.
Dar nu-i așa, el este doar poet…
Se chinuie de dimineață până-n seară
Sorbind o lacrimă amară.
Lucrează de zor… foile zboară…
E frig și ninge afară…