Iremediabil timpul mi s-a spart în cale
și se zbate haotic în pulsări inegale:
lungi haos-așteptări și scurte respirații
în brațele cuvintelor tale... vibrații.

E atât de absurd și de frumos totodata:
o viață gri într-o ploaie de vise scăldată,
cu fulgere albe irosind idealuri,
cu puncte de sprijin în serafice valuri.

Sentimente și gânduri ard în lumi paralele -
doar inima mea rebelă bate între ele
alungând efemer umbrele trecerii-n zi,
chiar de știu că atunci când tu ești...
...eu nu pot fi.