Daca as fi prea sus, undeva deasupra voastra,
As incerca din rasputeri sa-mi cobor ALINarea
Asupra durerilor ce zboara zi de zi, clipa de clipa,
Pe-o aripa franta
De rugaciune sfanta.
Daca as fi prea sus, mai sus ca adineaori,
Mi-as trimite Spaimele, Temerile, Esecurile
La culcare.
Le-as pune sa sune un ceas desteptator perfect defect
Si in locul lor as chema Sperantele, Reusitele si Curajul
(fratele lor mai mare)
Care oricum nu m-ar auzi, deci n-ar veni,
Deoarece as fi prea sus, undeva deasupra aparatelor auditive
Iar ei, iele ar fi prea jos, undeva sub patura de valori
Ale celor cu numele suspus.

Cam ATAT! am avut de spus...

P.S.: Pentru o mai buna intelegere, a se citi pe acoperisul casei sau al blocului in care a (se) locui e echivalent cu a sta.