agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1816 .



Poemul unei frunze
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Oblio ]

2004-08-11  |     | 



E toamna.
Trec tot mai des prin frunzișul cel veșted
Din fata unei singuratice bănci…
Si calc apăsat , fiindcă nu-mi pasa
De banca aceasta banala si veche
Cu-amintiri
De iubiri
Si tristeți nepereche.
Dar de ce mă opresc?
De ce nu mai pot sa pășesc?
Oare cine mă strigă?
Sunt singur
Iar aceasta-i băncuța iubirii dintâi!...
Totdeauna treceam! Acum ce-i?
Cine-ndrăznește sa-mi spună tocmai acuma:
„Ramai!”
De ce sa rămân?
Nu am atâta putere.
Amintirile încă mai dor!
Orgolii rănite, prestigii lezate,
Promisiuni încălcate…
NU!!! Nu rămân
Să și mor!
Dar ce dulce e șoapta!
Neîndoielnic sunt prea crud cu ea!
Si dacă rămân, cui ce-i pasa?
Ba chiar mă așez!
Uite-așa!!!
„Ce mai faci, cum o duci?”
O aud din nou pe acea cineva
Probabil adânc cuibărită
In inima mea…
„Mulțumesc! Mă descurc!”
Ii răspund într-o doară;
Dar o boabă de rouă
Printre gene coboară
Face-un salt
Si cade în gol pe o frunz-aurită
Ce stătea nemișcată
Lângă mâna mea.
Sfioasa „copila bătrână”
Era ațipită.
Acum s-a trezit.
Fâstâcit-a zâmbit,
S-a scuzat
Si a dat
Sa-mi explice
Ca de fapt
Din greșeală-o găsisem acolo…
Obosise în lungul ei drum
Si voise sa stea doar o clipa,
Să-si tragă cumva sufletul…
Acum, gata! Dorește să plece!
„Ce păcat! Hai, te rog, nu pleca!
Suntem două frunze căzute
De pe-aceiași crenguță de aur,
Intr-un hău necuprins și ostil,
Presărat cu tentații,
Cu falsă iubire
Si lacrimi!...”
„Nu, nu pot sa-ndrăznesc!
E târziu!
Timpul meu a trecut!
Mă grăbesc!...
Efemeră sunt eu
Dragul meu!
Nu fi trist.
Tu ești zeu!
Altruist ,
Poți oricând
Reclădi viața ta!
Doar acum ti-e mai greu!
Și apoi…nu uita
Ca pe-aceasta băncuța , cândva,
Cineva
Ce ședea
Pe picioarele tale,
Cu parul căzut
Și fruntea spre cer,
Ti-a șoptit într-un fel
Necuprins, inocent și stingher
Cel mai scump
„TE IUBESC!”!”
La o boare de vânt s-a-nălțat,
Mi-a atins buzele, și-a fugit!
Părăsit,
Am rămas cu „TE IUBESC!”-ul pe buze,
Cu ochii scăldați în luciri sclipitoare
Si-o mulțime de frunze-n picioare…
O „frunza”-ntre frunze!!!



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!