Claviatură cu doar clapele albe înmuiate în ulei
claviatură a unui pian legat cu lanturi și suspendat de tavan,
da, da, cu o astfel de claviatură
începe orice cîntec despre Zeo Ni.

Cel care a vrut mai demult să-și mortifice trupul
mai mult decît să și-l spele se plimbă acum liniștit prin piață
și caută omul în fața căruia și-ar dori să îngenuncheze.

Zeo Ni îmbracă acum o cu totul altă haină.

În fiecare dimineață
o pioșenie față de sine pune stăpînire
pe mintea și pe sufletul lui Ni.
Vrea cu disperare să găsească o cicatrice pe corpul său,
măcar un semn care să-l facă fericit pentru tot restul zilei