mă ghemuiesc între palmele
sânilor tăi
nemângâiați de gură omenească,

ți-am uitat chipul,
ți-am uitat forma pasului,
ți-am uitat respirația de cerb
spunând secrete gurii mele,
am vrut să-mi uit mințile,
dar n-am putut.

așa că nu-ți pune capul pe brațul meu,
păstrează urma curbata fin
a inimii
și căldura sângelui pe care
împreună l-am transformat în vin(ă).