agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-08-24 | | Am închis ochii, ca arși de artificialele lumini, Peisaje străine. Și am curmat, deodată, Și culmea rău ramificată a durerii, Înnoptând, așa, pe lipsa-ntinsă de-ntuneric, lună și stele, Pulsul răgușindu-mi, ca un clopot ruginit, în mijlocul frunții Deasupră-ne s-a ridicat steaua ta călătoare – copil unicorn ! Ai strivit în copite de marmură grea Însăși apa de foc a vieții prizoniere, Mestecând în vâltoare cenușă cu cer. Dar eu aripi nu am, din ce să mă-nalț, Nici veștmântul tău, alb, fără capăt purtat, Dar totuși, deasupra-ți sunt, cald și rebel. Iubit ești de vise, lunatec și singur, Te port, zidit, captiv într-un medalion, Superba-ți făptură înnobilându-mi suflarea, Eu n-am darul magiei, să-mi coloreze Carnea prea stearpă, adunând doar regrete, Pe gene lungi de primăveri să-mi poarte visul ostenit, Dar vezi, chiar fără nobila-ți coroană, Slugă-mi ești, nu rege, și chiar de la început, Tu, minunat de mândră revelație a simțirii, Pe veci închisă-ntr-un lanț de pleu neruginit.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate