agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-08-24 | |
Am pășit, prima mea dată, încrezătoare pe ape,
Părăsindu-mi insula, mult prea bărână - vulcan de ceară, Cu tine de mână, curajos, să mă-nfrunt. Tu, ce mi-ai mântuit, cu blândețe, toate spaimele, Potolind, cu specificu’ți firesc, răscoala din mine. Mi-ai sărutat cuvintele, clătinate și nesigure, Tremurând de dor, pe buzele-mi ferecate, virgine. Fără urmă de suspin, glasul mi s-a-ntins, rebel, pe ale tale-ți glezne, Ș-apoi urcând pe ele-n ritm de zbor, tot mai sus… Până pe piscul sfârcurilor mele-nzăpezite, ș-ale minții dezgolite. Răsuflând ușurat, cu fiecare atingere de lumânări deșteptate, Am gustat, din suava-ți esență, privirile în veșmânt de simțiri. În timp ce parfumul ne-a ascuns, din atom în gând, trupul în suflet, Renegat - Întregul de Patimi – și-a-ntâlnit, în sfârșit, binecuvântarea ! Cu gene prelungi de spini, fugitiv patinate în semne de lacrimi, Am născut bijuterii, diamante-n stropi arzând de trup, Umezindu-ți degetele, cald înflorite, pe-mprejurul mijlocului frânt. Ne-am unit ființa stăpână, eliberată-ntr-o sărutare de fluture Pielea-n întuneric greu, de catifea, ți se oglindește, vibrat, în priviri, Nuanțând mișcarea-n mișcare, înmugurită-n pământul de noi. M-ai crescut într-un miez roditor, devenindu-mă trunchi de senzații. Mireasma învierii, pictându-se singură în spirale, Pe pânza sânilor deschiși, copii, ‘abea născuți, Și-un gust fraged de extaz a curs din turla castelului fermecat, Prizonier de odată, uitat în lanțuri seculare, grav păzite de zmei. Am scris cu penelul îndoielii, pe frunza, nou crescută, a rațiunii, L-am înmuiat, fierbinte, în sângele tău de zâmbet neobosit, Nici o clipă, nici o singură clipă nu ți-au cedat brațele vii, Și nu m-ai lăsat să cad Din coroana roșie, aprinsă-n simțiri, a trandafirului, În spinii ruginiți și incolori, Ai adâncului meu de o dată. ( Cu dedicație specială... * )
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate