agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-08-26 | |
O cerule, azur, vegheat de îngeri
Eden zugrăvit în nuante de verde-smarald În care n-au sălăsluit vreodată plângeri O cerule, cât ne-esti de cald. O cerule, sălaș de libertate Câmp înverzit cu mielușei ce zburdă Ciobanul îi privește din cetate Cu dragostea ce îl abundă. O cerule, înalt, cu-aripi de noblete Copiii tăi vor al tău trup s-atingă Doar atât si împrastia-vor lumii blândete O cerule, slăvit de mâini cu frică… O cerule, măret, cioplit cu surâsuri sincere Rămâi, de vrei, deasupra si mâine Razele tale oglindi-vor o taină de-nviere În hrana-ndestulătoare, în sfânta pâine. O cerule, prilej de fericire Nădajduiește zile celor ce nu au Iar ochii lor zâmbi-vor către tine Și vor putea gândi la nemurire O cerule, pe-nalte piedestaluri Asează, Tu, pe cei ce au trudit Sudoarea curgă-nlăntuită-n lauri Medalii si onoruri - un vis împlinit. O cerule, pavat cu bunătate Nu pedepsi pe oamenii avizi si rai Caci singuri se vor afunda, mai departe În coasa durerii a propriilor călăi. O cerule, în timpul foarte-ndepărtat Cu cataclisme si molime necrutătoare Cu Noe-bun si Samson cel patat Revărsari de ape si dorinti mistuitoare, Oglindă veche, nestirbită de chinul Lumii rele ce pângăreste sacrul tău Înjurături, blesteme cufundate-n vinul Valtorii, coboara tot mai adânc în hău. O cerule, deschis la inimi, Biblia la căpătâi Ne-a instruit si, cred, n-a fost suficient Asa, te rog, trimite pe omul tau dintâi Să ne povătuiască înca-o data la poarta din torent. O cerule, eu stau, s-astept un frumos semn Sclipindu-ti pe fruntea cu stele brodată O poruncă,-o exclamatie, un îndemn Pe haina noptii cu flori d-argint tapitată. Atunci, oamenii se vor îndrepta Cârmind o barcă pe ape linistite, Cu fiecare val cu care vor înainta Câte o plecăcine, -o rugă la icoanele sfintite.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate