agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-08-28 | |
&&&
E bine că te-ai gândit să-mi expediezi transpunerea unei zile în umbra salcâmilor de lângă lacul adormit (Ciric, Ciric), în ritmul tău, când și ție râsul cuiva îți ramâne în urechi ca un clinchet de clopoței; totuși azi e o zi neagră, islamul câstigă teren, pângarește tot, iar noi nu am deschis ochii la timp și pentru voi; inteligența sperie, dar t u ai o zi inspirată, ai vazut cameleonul, l-ai prins în bolduri; latenta expresie a nevederii, negândirii și absurda reținere în fața evidenței, mi-ai dăruit izvorul sfârșitului de saptamână așteptând derularea neizbavită a lucrurilor, al morții ce bântuie lumea spontană, fața care apare hidos, când tu tocmai asculți râsul ei de peste umăr, simțind cerceaful ce ți s-a tras de sub tine, cu tot cu ea, spre baia imaginară; dar tu trăiești în ea, ești sâmburele ce-l va scuipa în gura străinului, cu o ciudă nefirească; dar tu întelegi de ce asfaltul se adâncește sub pasul tău cănd îți urmaresc codița părului cerșind lumină o clipă nefirească te va razbuna! Și mai departe, și pentru mine a fost o zi infinită de decizii, rugăminți către mine, să mă desprind de umbre de răstălmăciri de a scrie orb, laptopul – pian acompaniament de capricii pe coarda sol de a reciti din nou “Ferma animalelor” a lui Orwell de a mă dezmetici, de a surâde automat când mi s-au adus cumpărăturile sub nas, ca spatele meu e-n copci mă scol greu de pe scaun, vântul mi-a mutilat spatele la mare și eu credeam în vântul cald al zilelor tămăduitoare care măngâie mai bine decât un bărbat; e prima oară când fac fuziune între neșansele noastre de a fi cât de cât în zona administratorului comun, să ne împărțim chiriile și hrana din bucătărie, tu gătești din Voltaire eu doar Nichita, dar mai bine să privesc echivalentul Gemenilor de la Istambul. cutremurul lumii, cum am prevăzut în cireșele mele amare, pe care tu nu le-ai gustat sau citit, după cum simt și știu, dar lacul transparent îmi scrie totul: "tu, mie reda-mă"! ("aburi de femeie") bianca levana marcovici
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate