47












vârsta a început să mă dea afară

să mă arate cu degetul

să se rușineze că o port prin îmbrățișările clipei


a început să mă facă de râs în societate

să îmi albească părul și barba

să-mi împlinească trupul

cu durerile fizice neiertătoare


vârsta a început să mă trădeze

așa cum cel mai bun prieten te poate trăda

a început să mă dușmănească

așa cum numai iubita părăsită te poate dușmăni

a început să mă ucidă

cum numai oglinda te mai poate ucide

încet, încet, picătură peste picătură

privire peste privire


și, totuși, doar ea mi-a mai rămas

din agoniseala vieții atât de provocatoare

atât de subțire.