Și ca o picătură din roua ce-i în vine,
De tulburi vise aspre ce duc mereu în mine,
M-oi scurge, și pe dată, de-un vânt de rele doruri,
Cu dulcile-mi izvoare m-oi depăna în zboruri...

Chiar amintiri de ploi de-or mai ramâne-n urmă,
În arșița uitării s-or pierde fără număr...
Petalele-nserării, lumini în năluciri,
Le voi culege, poate în alte rătăciri...

Suspine și tristeți departe-or fi plecate,
Chiar lângă mine tu ești în fiecare noapte.
Și-n locul tristei mele aduceri-aminte,
O stâncă lângă marea spălată de cuvinte...