unul spre altul ne căutăm încă orizontul
respirând tăcuți în interiorul visului comun
suntem orbii care pipăie aerul cu vorbele
nebunii care își râd de trecutul absurd

astăzi imaginarul este strivit în palme
născând neclar răspunsuri mirări necuvinte
singur un copil va muri în curând

dincolo de orice început
numai jocul privirilor printre absențe întâmplătoare
în care viitorul ghicește un autoportret