agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-09-15 | |
Dulcica, ochelarista aceea cu sânii imenși,
l-a cucerit pe marele Ra printr-o simplă, copilărească, aș spune eu, destăinuire. Cu patosul specific vârstei i-a mărturisit câ are de gând să devină scriitoare, chiar dacă se pricepea mai mult la baze de date decât la catrene și ideea nemuririi în opera lui Blaga. Își potrivea ochelarii pe nas, împingându-i senzual cu vârful degetului arătător și-și privea cu indiferență colegii de clasă, gândindu-se (imaginația o ajuta totuși la ceva) cum marele Ra o va fura de la părinți, o va duce undeva, pe-o insulă pustie, cu palmieri și muzică de Bob Marley, unde va construi din salariul mizerabil de lucrător la televiziune, un palat cu zece etaje și piscină în formă de albatros. În tot acest timp, El alerga pe holurile mucegăite prin care-și scurgea nemernicile zile, gândindu-se că da, va fi răsplătit totuși, uite, există un Dumnezeu și dacă la vârsta lui venerabilă reușește să-și încălzească nopțile cu carne fragedă, de adolescentă naivă, atunci de ce să se-mpotriveasca tocmai el, destinului? Într-un epilog trist de toamnă târzie s-au întâlnit, după o prea-lungă corespondență de două săptămâni, așa cum stabiliseră la început, ea purtând o bluză albastră, cu chipul strident al lui Che Guevara peste nurii melancolici, iar el o geacă fumurie ce se dorea a fi piele pe care și-o cumpărase din economiile anului trecut căci pe-ale anului acesta dorea să le cheltuiască pe-o savarină fleoșcăită și-un Brifcor la cofetăria din colț unde-și invitase aleasa. S-au privit preț de câteva minute, scârba ei vizibil întipărită pe buzele rujate strident, dezamăgirea lui adânc încolțită în blugii deveniți subit mai largi, după care au schimbat numerele de telefon, el cu mâini tremurânde, ea fără ochelarii ajutători, amândoi la fel de grăbiți să ajungă în altă parte.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate