Privesc în sus spre cer și-mi aprind o țigară,
Trag primul fum și luna-i mult mai clară,
Luceafărul inert pare să clipească
Și cerul întunecat începe să trăiască.

O stea din Capricorn îmi spune ceva,
Trag încă două fumuri și ajung la ea,
Cu razele-i fierbinți ea mă-mbrațișează
Și-n timp ce o sărut, Cometa mă filează.

Încet, mă-nderpărtez de steaua excitată,
La vârsta ei firavă eu aș putea-i fi tată,
Mai trag un fum adânc ca să îmi fac curaj,
Și îi promit c-am să mă-ntorc, un fum îi las în gaj.

M-apropii de Cometă, din ochi îi sar scântei,
O simt cum mă dorește, văd clar în ochii ei,
Tușesc puțin, emoția mă-neacă
Și trag cu forță din țigară știind că o să-mi treacă.

Femeia de rubin călătorește goală,
Și-nparte-n Univers splendoarea-i naturală,
Încerc să zbor cu ea, nu pot, nu reușesc să o ajung,
Respir cam greu, am obosit, și trag un fum mai lung.

Acum plutesc ușor, alături de Regină,
Zburând cu ea de mână, mă-ndrept înspre lumină,
Știind ce mă așteaptă, vreau să mă descurc
Și ard iarăși tutunul primit de la un turc.

Ea vrea să mă prezinte Regelui cel Mare,
Hurtentzo, tatăl ei, pentru noi Ra, sau simplu soare,
Îl văd, îl simt, mă-năbușe căldura,
Ceva îmi arde gâtul, instinctual deschid larg gura.

Mă prăbușesc prin găuri negre, timpul descrie o curbă,
Constelații trec pe lângă mine, las totu-n urmă,
Încerc sa stau lucid, să înțeleg nu pot
Cineva îmi ia țigara și parcă-mi spune „Stop”.

Mă uit de sus la mama mea, o văd cam mică,
N-am auzit când a venit, sa strecurat ca o pisică,
Mă uit cu înțeles la noii mei amici
Zâmbesc și îi spun mamei „Hai aici...”.

Cum să-i explic făpturii ce mi-a dat viață,
Că eu nu sunt în corpul rece ca de gheață
Și că degeaba-l trage plângând înspre spital
Nu vede c-are zâmbet mort și ochii de cristal?

Culeg șirag de stele,la gâtul ei îl prind ușor,
Râd zgomotos când mă imploră să cobor,
E-atâta viață aici, o-mbărbătez și-ncep sa urc,
Și îi mulțumesc în gând acelui darnic turc...