Cu ceru-i la picioare, pământul deasupra
Apare călare, cu șeaua sub calu-i
E Zero, e Zero cel chel
Și are o bască pe capu-i tembel.

Iubita-l așteaptă acasă-n iatac
Și iată-l sosește acum, dup-un veac
Căci fost-a plecat să lupte cu monștrii
Din capu-i cel chel, la psihiatrie.

“Sosit-am iubito, în lupt-am învins
Sper că menopauza iubirea nu ți-a stins!
Coboară din turn ca să-ți privesc chipul
Sau mai bine urc eu ca să-ți arăt bip-ul.”

Coboară de pe cal și-n creștet el cade
“Stele verzi și luna? Să fie oare noapte?”
“Scoală și treci la fapte
Pe fată ca s-o dai pe spate.”

Luă basca și și-o puse ca un raper
Și Rolexu de tinichea
Pe mâna dreapta la vedere
Să creadă fata c-are’avere.

Cu păru-i fluturând in vânt
Cel de pe mâini desigur
Urc-a turnului trepte
Iubita-și să-ntâlnească.

Dar era prea târziu
Căci între timp un altul
La ea se programase
Sunând-o pe mobil.

Bătu sfios la ușă
Pe cel ce o păzea
Și-acestuia îi urma
Și unul ce privea.

“Te-am așteptat destul
Și-acum când am găsit pe unul cool
Apari și tu neprogramat
Măcar lupt-ai câștigat?”

“Altfel nu m-aș fi întors.”
“Câștigi băiete dar și pierzi
Nicicând să nu mai vii ca să mă vezi.
Decât mâine pe la cinci.”

“Vad că oile lăsate ți-au priit
Castel tu ți-ai făcut din ele.”
“Doar canapele de piele.
Și-un Ferrari-n roșu vopsit.”

“Restul din prestat servicii.”
“Tu, servitoare la alții?”
“Eu, femeie cu relații
Exploatez a voastre vicii.”

“Vin băiețeii cu coșuri ca să îi tratez”
“Ai făcut și Medicina ?”
“Nu m-am gândit pân-acum
Ce idee genială.”

“Deci ce mai așteptăm?
Să mergem la altar.
C-așa scrie-n poveste
Să mergem așadar.”

“Nu pot că am clienți
De-o lună programați.”
“Dară a noastr-unire
Am amânat c-un veac...”

“Si cred c-a ta centura (de castitate)
A ruginit de-atunci.
Iar cheia-mi de la gât
In fine-o va deschide.”

“Trezește-te iubite, că a trecut un secol
Și-un flex acuma taie orice fel de oțel
Dar cred că e prea greu pentru capul tău chel
Ca sa-nțeleagă-acestea.”

“Deci m-ai trădat femeie
Pe mine și pe basca-mi
Din fața-mi pieri proscriso
Și-n veci să nu te vad.”

“Ba pleacă tu măi bască
Ești încă-n casa mea.”
“O să mă-ntorc și ai să vezi
Infernul și draci verzi.”

“Adio Zero și să-mi scrii
Ca s-am cu ce aprinde focul
Din Iadul cel promis de tine
Ia și centura mea cu tine.”

Cu coada-ntre picioare
A calului desigur
Și fara de onoare
Plecă să fie singur.

Doar el și calul său
Spre Mecca se-ndreptau
Și-n spate nu priveau
Că cică era de rău.

La Mecca ajuns
Lacătul de pe cutia Pandorei
Cu cheia-i l-a pătruns
Și-al luminii, stăpân el a ajuns.

Lumina rațiunii sufletu-i a schimbat
Și-o aura divina îndat’ l-a-nconjurat
“Pentru plăcerea-mi trăit-am pân-acum
Dar am sa apuc pe un alt drum.”

Dar inspirația s-a terminat
Cu sticla de alcool o dată
Și-i veni pofta de cântat
Povestindu-și viața toată.

“Erou am fost și-acum sunt câine
De toți cei ce am apărat
Acum am fost abandonat
Oare altfel va fi mâine?”

“Doar basca-mi alături
Mi-a fost întotdeauna
Și nu s-a dat în laturi
De la nimic pân-acuma.”

“Când fulgeru-n creștet
Lovit-a puternic din braț de otel
În al meu cap chel
Vrăjita mea bască, coif a devenit.”

“E basca lui Zero, e basca vrăjită
Din scut de Titan făurită
E basca mea de lână
Nespălată de-o lună.”

“E termorezistentă
E si-mpermeabilă
Face gândirea lentă
Și d-aspect de gorilă.”

Spunând acestea toate
Se prăbuși-ntr-un somn adânc
Și visă peste noapte
Că e din nou prunc.

Și-n luptă nu mai pleacă
Rămânând sa păzească
Femeile și-o iapa
Nu cu pușca, ci c-o mapă.

Mersese dar la studii
Să-nvețe ce nu poate
A trai chiar el însuși
Și se-ntorsese cult.

Dar visu-i deveni coșmar
Căci află cu amar
Că fericit nu poate fi
Iubirea nu-l mai putea ferici.

“Decât știi că multe tu nu știi
Mai bine-ar fi ca nimic să nu știi
Doar așa fericit poți să fii
Că scopu-n viață e să fim vii.”

“Și nimenea nu tre’ să știe
Mai mult decât simțirea poa’ să-l ție
Iar ceea ce tre’ să fie așa trebui să fie
Că nu poți schimba soarta sortită ție.”

“Cred că știu tot acuma
Dar nu mai știu nimica
Și simțurile mi le-ascund
Să par că sunt rațional.”

“De ce sunt chinuit de-o conștiință?
De ce iubirea nu mi-e de ajuns?
De ce răspuns să caut pentru toate?
Nimic nu-mi este de ajuns?”

“Nu cer decât fericire să am
Și noroc măcar un dram
Dar ce primesc în schimb nu știu
Căci nici ce am cerut nu știu.”

“De ce noi vrem mereu ce nu se poate?
Nu suntem mulțumiți cu ce avem
Căci alții au mai mult și vrem
S-avem mai mult deși e de prisos.”

“Rațiunea-i un coșmar și mi-a ajuns
Vreau din nou simțire pură
Vreau ca să mai iau o gură
De aer nerespirat.”

“Dau eternitatea-n schimb
Numele-n cărți de istorii
Laurii-unei vestite glorii
Și vreau doar o clipă-n schimb.”

“O clipă de iubire
Una de fericire
Dar pură și perfectă
E mult oare ce cer?”

“Îmi dau și a mea bască
Ce-a fost mană cerească
Doar să se-ndeplinească
Astă dorinț-a mea.”

Trezit din vis el fu de-un sunet infernal
“Dar sufletu-ți îl pune-vei în joc”
“Deși știu că n-am noroc
Voi merge până la final.”

“Așa să fie așadar
In schimb eu iți ofer un har:
Iubit fii tu de-orice femeie
Dar inima în loc să-ți steie.”

“Căci și urât vei fi de toate
Ce nu le vrei a fi a tale
Așa că-mbracă aste țoale
Și mergi să probezi cele luate.”

“Dar fiu al Lunii ai să fii
Doar noaptea dar î fiecare zi
Și tre’ ca sa-mi racolezi fii
Ai nopții pân’ce datoria-ți vei plăti.”

“În păcat să cad ca să scap de păcate?
Oare altfel nu se poate?
Și asta-n fiecare noapte...?
Tu ești stăpânul și voi face toate cât se poate.”

“Cu Luna înainte, cu Luna înapoi
Dintr-un fiu sa îmi faci doi
Să fii lupul ce păzește pe oi
Și se-nfruptă din ele ca un roi.”

“De lăcuste ce curăță câmpia
Așa fiule să faci
Respectă-ți obârșia
Si neamul meu măreț din car’te tragi.”