Mărite Doamne, bun și sfânt,
Cred în Tine, în Cuvânt,
In Iubire, în căință,
Intr-a Credinței biruință,

In Soare, Lună, ploaie și izvoare,
In pământul roditor, în flori ce au miresme-mbătătoare,
In munți, păduri și în câmpii,
În ochii limpezi și-n candoarea pruncilor zglobii,

În basme cu Feți-frumoși, cu zâne și cu zmei,
Spuse nepoților de drăgăstoși bunei,
În vorba caldă și-nțeleaptă,
Candelă sufletului spre gândire dreaptă,

În hărnicie, vise, prietenie și dragoste curată,
Primită de la Dumnezeu de un băiat și-o fată
Și în înfiorarea primului sărut,
Ofrandă adusă inimii de trup

Și în căminul cald și primitor,
De viață și de liniște ocrotitor,
În care, ostenit, te odihnești
Și-alături de cei dragi, încrezător, pășești,

În Maica Domnului și-n Îngeri de Lumină,
Ce ne veghează viața, să fie cât mai lină
Și mai cred în oameni buni,
Ce nu se-apleacă în furtuni,

Ci stau cu fruntea sus, mereu,
Că-L au pe bunul Dumnezeu
Drept pavăză, nădejde, alianță,
De grijă purtător și de sperantă,

Putând să-nfrângă orice greutate,
Atunci când nu îl urgisesc pe al lor frate
Și îl ajută să se pocăiască,
Să ierte, să iubească și să se mântuiască,

Să creadă-n viață veșnică,
Să moară, să renască,
Mai drept, mai bun, mai luminos,
Să fie lumii, lui și Domnului folos.