Te-ai fi razboit cu lumea intreaga,
Ai fi mers descult pana la marginea absurdului,
Ba chiar ai fi intrat in el
Si-ai facut-o, devenind ridicol,
Penibil, umil, dar nu-ti pasa,
Nu mai aveai vanitate,
Nu mai aveai aspiratii,
Doreai atat, pur si simplu:
Sa o poti privi.
Si ai privit-o.
Dar atunci ai fi dat orice,
Orice, chiar si ziua de maine,
A ta si a celor pe care-i iubeai,
Ai fi dat naibii toate punctele cardinale
Ba si ultima farama de mandrie,
Doar sa o poti atinge.
Si-ai atins-o...
Intamplator, pe bara din autobuzul 368
In seara aia cand ploua cu galeata.
Dar apoi ai fi vrut sa te lase s-o iubesti.
Si-ai fi dat orice, orice mai aveai tu,
Orice te mai tinea sa nu te tarazti
La picioarele deznadejdii
si inutilului existentei tale
Sa petreci macar o noapte cu ea.
Si-ai petrecut-o.
Ai iubit-o ca un nebun,
Ai iubit-o cu disperarea fortei care
Apuca batul noduros
Sa iasa
din nisipurile miscatoare
Ale unui prezentului golit de continut.
Dar ce sa faci cu o noapte
Cand noptile tale oricum nu mai cunosc
Somnul?
Si-atunci trebuia sa te iubeasca si ea,
Sa fie a ta si restul noptilor
A caror singuratate te inspaimanta.
Si-ai facut tumbe si ghidusii
Ca bufonul in fata reginei,
Pentru ca daca te uiti in urma,
Te miri si tu de ce ai fost in stare.
Si te-a iubit, te-a invelit cu trupul ei
In fiecare seara, sa te apere
De dihania cu sapte capete,
care-ti dadea tarcoale pe la fereastra.
Si-ai iubit-o. Si te-a iubit.
Si iar te-a iubit si ai iubit-o inapoi
Si iar si iar,
Pana cand tanjeai din nou dupa un bat
Care sa te scoata din stransoarea
Nisipului incins de soare.
In asteptarea batului
Ii serveai zilnic pilule verzi, gelatinoase
care i se dizolvau incet-incet
In fiinta plapanda.
Marunteai cu grija in mojarul josniciei
Jumatati de adevar, prefacatorii,
ofense, taceri meschine si un amestec din
Toate pelinurile fiintei.
Apoi inchideai cu grija capsula
Si cautai un moment
Pana la apusul soarelui
Sa o convingi ca-i elixirul iubirii.
Ai fi dat candva orice, doar s-o vezi,
doar s-o atingi, doar sa te observe.
Si-ai avut tot, cand, de fapt,
Tu nu vroiai
Decat o noapte.
O noapte fara demoni.
Lacomia se plateste. Acum te chinuiesti
Si-ai sa te mai chinuiesti inca mult si bine
S-o vindeci de tine,
Sa te lase sa deschizi din nou seara,
In fiecare seara,
Sa-i deschizi demonului cu sapte capete
Fereastra...
Apoi poti sa pleci mai departe
Poti sa pleci sa te cauti,
Sa o cauti, in oricare ar fi ea
Sau ele.