Ma simt sub lucruri cateodata
Si uneori deasupra lor,
Dar cum ar fi o viata plata?
De cand ma nasc si pana mor?


Si-mi mor corabii catodata,
Cu capitan imi mor, cu tot,
Si-n marea neagra, inspumata
Prea singura ajung sa inot.


Dar alta data mi-este rai,
Si nu-i nevoie sa mai mor,
Ce atarna mai ieri de-un pai
Alunga chiar norocul chior.


Cand jos, cand sus ma pomenesc...
E-n viata tot ca-n balansoar?
Si gust din tot ce-i omenesc
Pe rand, de-a valma si-apoi iar.


Le iau pe toate precum vin,
Le pot impiedica sa vina?
Si totusi mor desi traiesc din plin
In timp ce-n ceruri o bunica se inchina.


Toronto

Septembrie 10, 2004