Tu,înger negru al morții!
Pe ale tale aripi negre
Duci durerile sorții
și-ale dragostei dulci himere..

Ești zeul de care se tem
și căruia toți se închină,
Bolnavii,demenții te chem,
Păstorule,bulgăr de tină!

Ești cheia lăcății spre rai.
Ești scumpa comoară de vis
Paharul din care toți sorb,
Pășind înspre-al tău Paradis.

Tu!Ești iadul cel mai durut,
Dar gustul ți-e dulce și moale.
Te cer din etern!Te-am cerut
Cu izu-ți mustos de petale...

O!Vino în mine acum...
și seceră-mi cuta durerii,
Prefă-măîn humă și scrum,
Dar totuși răspunde-mi chemării!