Cu ochii închiși peste cochiliile ce răsunau
Ce-mi vibrau în lacrimi
Ultimul cântec așternut pe ilioane acoperind
Surâsul, zdrobindu-mi geodele de lumină
Simt ritmul destrămării mele
Alunecând, zvâcnindu-mi suflet peste suflet
Nu știu dacă noaptea asta va mai ști să treacă
Așa cum treceau libelulele peste fruntea ta
Răsfirând nelămuriri arcuite
Ca o vâslă ce tulbură apele adânci...