Nu mică i-a fost mirarea să descopere că avea
numai doi ani de vechime în gânduri.
A alergat, strigându-și uimirea,
aruncându-și încălțările,
aruncandu-se în locul unde odată fusese Lacul.
Mai pluteau încă părări albe lucitoare peste oglinda pietrelor
iar setea l-a adus în fața fântânii pe care parcă a mai atins-o în visul de fiecare seară.
Bătrânul iar se întreabă lă răsăritul soarelui de ce are doar doi ani vechime în gânduri.