Nu ți-am cerut, Doamne, vreodată perfecțiune.
Știu…că am avut cândva un vis de nemurire,
Ce-nsemna, însă, a Te căuta printre azi și mâine
Iar ca-ntr-un final să aud a Ta chemare.

Și, totuși, m-ai închis în coșmar sublim,
Poate astfel să reușim să ne găsim.
Mi-ai arătat perfecțiunea nemuririi,
Dar cu-a sa goliciune a trăirii.

Atunci, mi-am ales soarta,
Chiar de știam că nu Te voi afla.
Nu am mușcat din măr, ci din simțire,
Iar inima mi s-a umplut cu iubire,
Deși bătea încet propria damnare…
Pentru asta plătim noi, oare?

Am avut un vis de nemurire,
Am avut un vis… ce-a apus cu mine.

Moto: „Voi vedeți lucruri și spuneți: de ce? Eu visez la lucruri ce nu au fost niciodată și spun: de ce nu?” (G.B.Shaw)