agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ jurnal de ziua mondială a scriitorilor ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-10-06 | |
Am dat la o parte draperiile grele
de clipe curse-n dosul realității, ca un demon rănit, de aerul din aripi, de libertatea sărutată, de aceeași antică ‘mine’, stârnindu-i, pătimaș, invidia în privirile-i parazite, înșelat de propria lipsă, crescută pe umerii negri, crucea de plumb a rațiunii, într-a ei, sacadată, suflare, pe-un zid, copac întors din soare, cu rădăcinile-i în linia de orizont trezind-o verticală și amorfă, întorcând lumea pe dos, împărțind cerul cu marea, și mierea cu sarea, să ne unească, să ne topească, toate diferențele. Într-un colaj de litere, inițiale găsite pe lacul vieții, ca niște nuferi rătăciți. Lipite-ntre ele, aparent, la-ntâmplare au născut, subtil, din pântec de rugăciune, un nume... șoptindu-mi la ureche rețeta fericirii, m-a condus spre tine, să te-ntreb dacă îți aparține ?
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate