Doar cind padurea se usucă peste geam,
Mi-ai apărut și tu in alb ca dracu,
Te-am așteptat destul dar voma nu mai am,
Ca să-ți zimbesc și să-ți deschid conacu.

Și ce mai vreai acum cind sunt bătrîn,
De versurile tale dulci și strîmbe,
Eu te privesc și iar ,,te cred,,de ca și cind,
Sau poate chiar ,,de parcă" ceru-ți zîmbe.

De parcă iară-și te iubesc din nou călcînd,
Pe jurămintele făcute chiar lui D-zeu,
Dar cred că pîn-la urma am sa te vand,
Lui Naiba ori Procus...sau poate am sa ma vand
chiar eu.