Cenușa visării mele
A fost risipită de tăcerea
vântului.
Lacrimile arse
de plânsul cerului
Au lăsat urme
pe un pământ arid
pe care nu mai există
Vis.

Prefăcută în scrum
Dragostea mea
S-a istovit în templul
Tinereții mele,
Pierzându-i transparența
și copilăria…
Reducându-se doar la cochetărie
și suprafață.

Cu slove de negură
Și-a scris uitarea
Ultima filă a primei zile
dintr-un imens
Pustiu…




Mazilu Maria Cristina