cînd am pus lemnele
în această căruță numită viață
n-aș fi crezut că va veni toamna
nu-mi găseam telefonul
îl rătăcisem într-un secol despre care nu mai știam nimic
deși era secolul nostru cel de toate zilele
suna întruna ca o toacă a mînăstirii de surzi
suna de undeva de sub lemnele rînduite frumos în pîntecul căruței
suna Dumnezeu să îmi spună că iadul e pe încălzire centrală
iar la poarta raiului mă așteaptă cursa de bahamas
suna dar eu aveam mîinile ocupate cu treabă
am isprăvit de cumpănit istoriile mari și cele mici
am îmbucat o țîră de pită cu slană
am dat bice cailor
și am pornit
pînă la iordan mai era cale lungă
sau cam așa se vedea de pe deal