Iubite, pentru tine m-aș preface
Într-o cupă de nectar, s-o bei
Când privirea-n gol se-ntoarce
Și mor în tine ochii mei

Mi-e împlinirea nesfârșită toamnă
De-ngălbenesc frunzare când privesc
Apusuri fără soare cum răstoarnă
Îngenunchiatul suflet. Amurgesc.

Și sunt acuma un cer gol,
Iar moartea stelelor mă doare,
Nici orizont nu am, nici pol,
Chiar Dumnezeu în mine moare!