a mai trecut un an peste ploile acestea
tu încă le privești cu ochi transparenți de atâta plâns
pământul s-a uscat sub tine dar nu te interesează
nu mai simți nimic ai îmbătrânit între două priviri
te fixează lacom te studiază fură totul din tine
și te mai întrebi de ce fluviul permanent s-a stins
între secunda ta și a noastră

de ce?

cercul e perfect numai în moarte
până atunci
am început să colecționez fluturi cu ochi de copil