Caii mei intelectuali
Dorm în rădăcina pătrată a nopților
Au febră, delirează
Îi spulberă liliecii înfloriți
Când îi apucă dorul de cer
Bat din copite peste case
Aruncând în fugă imaginară
Umbre lungi peste lună
Aud cum inima îmi bate ușor
Urcă pe razele dimineții
Se chinuie sfâșiată de cântec
Să țină în zbor frâiele cailor nebuni.