agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-01-29 | |
Vantul ii mangaie frunzele pale
Parca sunt pleoape ce stau sa se-nchida el neclintit sta acolo in vale In tarana avida Si fosnetul lui pare planset,suspin Caci in el plasmuieste iubirea In fata acestui copac eu ma-nclin Ca sa-i ascult povestirea Vorbeste despre ficele vitejilor daci De razboaie ce-ntunecau pamantul De morminte unde acum sunt copaci De locuri unde nu te poarta nici gandul Vorbeste despre o neimplinita iubire Cu ani in urma cand era doar doua crengi Si depana in amintire Povestea a doi regi Doi regi vecini ce se aveau dusmani Erau puternici,erau bogati Dar se urau de ani si ani din tata-n fii din frate-n frati Se razboiau fara vreun rost doar pentru ura stramoseasca pentru-o bucata de doi coti Pe care-un singur plop voia sa creasca Unul di ei avea un fiu Frumos cum numai in povesti Cu ochi de-un albastru viu Cum rar astazi mai intalnesti Iar celalalt avea o fata Fara pereche de frumoasa In ochii ei fara de pata Vedeai a viselor craiasa Cand sunetul rasunator de corn se auzea viteazul fiu de rege,semet In mrejele paduri se-avanta vanand nebun pe cel mai fioros mistret Avea tot ce-si putea dori un fiu de imparat Dar totusi mai lipsea ceva Era frumos,era viteaz si cumpatat Dar inimi curajul lui nu-i ajungea Vazuse el o data in padure Cand alerga dupa vanat O fata cu un cosulet de mure O mie unu ani sa o priveasca ar fi stat Sa ii priveasca ochii mari de caprioara si parul negru ce-i cadea in valuri Sa ii asculte glasul de vioara ce semana cu marea,izbindu-se de maluri Statea mereu cu ochi tristi gandindu-se la chipul ei angelic --O Dumnezeule daca existi Arata-mi chipul visator,himeric O data as mai vrea sa il privesc Sa-i sarut gura dulce Nu vreau de vise sa-mandragostesc De patimi ce nu le pot duce Si ea-l vazu si inima i se aprinse Vazu cum o privea de-nflacarat Si ochii ei de dor,aproape ca se stinse Cand lacrimi in obrazu-si faceau pat Stia ca tatal ei si tatal lui Erau dusmani de moarte si ar fi vrut sa spuna,dar n-avea cui Ca fara el sa mai traiasca nu mai poate Trecura saptamani si luni si intr-o zi ei se vorbira Pentru iubirea lor nebuni de-atata patima fugira Sa nu mai stie de parinti De ura lor cea veche Si se iubeau iesiti din minti Cum na mai existat pereche Ea se pierdea in ochi lui albastri Cum stelele se pierd pe cer Si amandoi pareau doi astri Pierduti in efemer Frumosi erau si se iubeau Si se fereu de lucruri ce lear fi putut lua iubirea Caci doar la moarte s-asteptau Ca sa le curme fericirea Ai lui parinti ce ii lasa in urma Trimise-un paj ca sa omoare fata astfel samanta din dusmani se curma Si n-o mai creste alta Si intr-o noapte cand dormeau: Un span,un paj,un negru suflet --Sa tai in carne vie si sangele sa-i beau Sa-i simt in vene al ei umblet Cand soarele ii mangaie obraji Deschise ochii si o vazu cum zace fara de suflare Si blestemand amarnic paji Ii mangaie chipul de floare De dorul ei,de plans,de suferinta se stinse el atunci Viteazul ne-nfricat Ce pentru ea ar fi sfarmat si stanci Numai sa fi-nviat Si blestemati acei parinti Ce au umbrit iubirea De ura s-au lasat tintiti Ca sa alunge fericirea Prea tineri ,prea nestiutori Dar dragostea iar fi-nvatat Ca oameni suntem,muritori Din tata-n fii din frate-n frati
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate