Pășesc goală pe-ntinsul apei: Îi simt răceala, îi aud glasul
Pășesc goală pe frunzele moarte. Le simt rugina, le simt mirosul.
Pășesc goală pe iarba udă. Îi simt tăișul, îi simt și gustul
De-acum nici iarbă, nici frunze și nici apă. Nu simt nimic, n-aud și nu miros
Merg singură și încă-s goală. Acesta-i drumul spre infern
Și am ajuns! O poartă grea mi se deschide si-un suflet gol mă aștepta
Îmi prinde mâna și suspină. De-acum nu voi mai fi a mea
Și merg și merg spre negrul templu. Acolo eu voi fi mireasă.
Și mire îmi va fi sfârșitul. Și-am rămas goală, tot în infern.