agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 8981 .



Ghin a lu\" Longhin și dilemele Tranziției
poezie [ ]
(poezii în grai bãnãțean)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Marcel_Luca ]

2004-11-14  |     |  Înscris în bibliotecă de Dușan Baiski



Cu iubire si recunostinta, sotiei mele, ILEANA

Cuvant inainte

Cine este Ghin a lu' Lunghin? Nu este, desigur, cel de la care am realizat imprumutul onomastic, un consatean din Ianova, de-o varsta cu mine, tovaras de scalda in vacantele estivale, astazi un citadin aidoma mie, mai admirabil insa prin performantele sale in sahul sportiv... Ghin a lu' Lunghin din acest volum, cel care se confrunta cu "dilemele" interminabilei Tranzitii, este rezidentul spatiului rural ce inconjoara marea metropola banateana, municipiul Timisoara. Urmas direct al "paorilor" onesti, chibzuiti si temeinici in faptele lor de viata, el are nostalgia acestor valori, alterate, evident, de traversarea desertului "bolsovic" si, asumate, contradictoriu, in cel postdecembrist, al carui orizont ("luminita de la capatul tunelului"), pare tot mai inaccesibil. Ghin este, totusi, si mostenitorul unei dimensiuni definitorii a spiritului taranului banatean - recursul la auto-ironie, materializat prin evocarea anecdotica a evenimentelor, mari sau mici, bune sau rele, care ii jaloneaza viata. Desigur, parafrazand, nimic din ceea ce e omenesc nu ii este strain eroului nostru, dar el, din nou parafrazand (nu spun pre cine!), in procesul aleatoriu al existentei cotidiene este produsul sinergic al unui evantai de calitati si defecte pe care si le asuma, cu dezinvoltura... Ghin a lu' Lunghin este un om "asezat", iubeste traditia, dar nu se sfieste sa-i incalce cutumele, atunci cand o sesizeaza ca fiind perimata, este cinstit si omenos, dar mai pacatuieste prin mici viclenii sau aroganta circumstantiala, este sclipitor sau suficient, curios sau indiferent, expansiv sau retractil... Insa, ca un corolar, se poate percepe faptul ca avem de a face cu un Ghin care "ghingesce", iar rodul meditatiilor sale este un fel de "uimire ironica", atunci cand desluseste o concluzie la ceea ce i se intampla. Poate ca nimic nu poate caracteriza mai bine personajul precum decupajul realizat de Nicolae Lengher, autorul copertei, extras dintr-o creatie admirabila a regretatului pictor "naiv" (Da-ne, Doamne, naivitatea cea de pre urma!), Viorel Cristea din Ghilad, in opera caruia un "paore" din Campia Banateana se nutreste din miroazna unei lalele uriase, cat un stat de om, rod al fanteziei care nu poate agrea genul "horror", semn al unei puritati ce ne marcheaza, poetic, originile... In cvasitotalitatea lor, poeziile prezente in acest volum au fost publicate, in serial, intr-o rubrica permanenta, timp de peste patru ani si jumatate, de catre revista "Agricultura Banatului", editata de prestigioasa Universitate de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara a Banatului din Timisoara. Pentru prieteni, ca si pentru "carcotasi", autorul tine sa precizeze faptul ca aceste creatii reprezinta expresia constienta a unei abordari hibride, in materie. Utilizand versul incrucisat si o formula stilistica ce nu sunt familiare literaturii folclorice autentice, s-a apelat la cuvinte si locutiuni din graiul banatean pentru a realiza, deliberat, un grupaj de anecdote versificate, accesibile celor care, plecati de mult timp din satul natal, mai au placerea de a exersa, prin sugestie, pronuntia "neaosa", dar si pretentia de a regasi, in ele, critica echilibrata a vremurilor ce le parcurgem...
Autorul


I

GHIN A LU’ LUNGHIN
ȘI DILEMELE TRANZIÞIEI



Ghin a lu’ Lunghin
și sexul frumos



“Să fii nașă democrată,
Nașă, nașă...
Să lași poarta dăscuniată,
Nașă, draga mia!...”
(Dintr-un cântec de petrecere)

La o nuntă Ghin să duce,
Pră nănașă o ocheșce,
O șere la joc șî, iuce,
Pră supt mână o-nvârceșce.

- Tulai, Doamne, mă’ Lunghine,
Zău că mă baji în păcat:
Cum mă suci, așa dă bine,
Mă zăuit că am bărbat!...

Ghin, nănașii la ureche,
I-o șopcit, atunși, pră dată:
- Șcii cântarea, aia veche,
“Să fii nașă democrată”?

Iar nănașa, afumată,
O zâmbit dân colțu’ gurii:
- Păntru cine, democrată,
Mi-s dân timpu’... dictaturii!



Ghin a lu’ Lunghin
și unitatea europeană



Când afară mijgureșce,
Șiață-i, frig, imală multă,
Ghin pră pat să tolăneșce
Șî la ragio ascultă:

“Asta-i bănățana noastă”!
Cîntă Nicoleta Voica,
Filozoafă cum ne-o foastă,
Tăt la munce, unu’ Noica...

Uina Erji șe-i cu rostu’,
Într-un colț, la soba “Vesta”,
Bombăne să schimbe postu’,
Macăr cât, pră Budapesta;

Ciaica Goico, un veșin,
Și-o vinit dup-un răsad,
Zâșe să pună puțin
Șî pră “Ragio-Beograd”,

Iară Hanț, ajuns să-l tundă,
Ogârsât dă șe-i afară,
Spune că la Kioln, pră “undă”,
Fain măi cântă o fănfară!


Pră tăți gazda-i mulțămeșce
Șî cu perna căpătâi,
O sușit bumbu’ în deșce,
Iar la postu’ ăl gintâi:

Cântă Nicoleta Voica:
“Asta-i bănățana noastă”!
Șî, mai filozof ca Noica,
Ghin cuvântă stând p-o coastă:

- Europa, cu țări mulce,
O fi una, numa-n sara
Când o să măi vrea s-asculce
Șî la... “Ragio-Cimișoara”!...




Ghin a lu’ Lunghin
și puterea judecătorească



Ghin s-o dus la jugecată
Cu Ciupearcă, zâs Mârtanu’,
Păntr-un lanț șî o lopată
Șe i-o-mprumutat mai anu’,

Că Ciupearcă-ntr-o ureche
Blăstăma că s-or smincit,
Că lopata iera veche,
Iară lanțu’, rujinit!

Dar jugecătoriu-ndată,
Să să-mpece i-o-mbolgit,
Că-s veșini, păntr-o lopată
Pria dă tăt s-or dușmănit...

Ghin o lăcrămat un pic
Șî o zâs atunși: “Mulțam!
Nu măi cer ’năpoi nimic,
Cu Mârtanu’ mi-s șî niam...

Macăr mince-am învățat,
Fiincă, dom’ jugecător,
Cât am dat la advocat,
Baș că-mi târguiam tractor!...”


Ghin a lu’ Lunghin
și legile sanitar-veterinare



După călindar, bag samă,
Nu-i baș dzâoa dă Ignat
Dară Ghin, pofcind friptană,
Hop cu porcu’, la tăiat!

L-o pârlit cu sococeală
Șî, apoi, l-o căsăpit.
Cu răchie fiartă-n oală,
Pră ortaci i-o omenit.

Șe miroaznă în târnaț
Dă la carnea dân căzan
Ș-usturoiu’ dân cârnaț’!
Bine ie să fii pogan!

Numa’, viedzi, doarme sătana?!,
Că pră poartă, ca primariu’,
Parc-o mirosit pomana,
Intră Mâț, veterinariu’.

Zâșe: “Bage Ghine, vreu,
După lege, să ce-nvăț
Că-i musai controlu’ meu,
Înaince dă ospăț”!

Dântr-o tașcă scoace-o sculă,
Taie un dărab dă clisă,
Potriveșce o șcătulă,
După care, scurt, o zisă:

- Uică, treaba nu e “roză”,
Porcu’ îi contaminat,
Are baș trichineloză,
Vrei - nu vrei, l-am confișcat!

*

Sara, Ghin mâncă păsulă
Șî ghingeșce, cătrănit,
Tăt la marva-i, năsătulă:
“Porc o fost - porc o murit”!...


Ghin a lu’ Lunghin
și teoria chibritului



La pământu’ dân hotar,
Spră sălașu’ lu’ Ion Ruz,
Ghin șî Vică trag, amar,
La săpat dă cucuruz.

- Hai să duhănim o “tură”!
Zâșe Vică, asudat,
Șî spre un chiștoc, dân gură,
Un ripelț o scăpărat.

Ghin l-o cercetat, o țâră,
S-o șiupit dă un obraz
Ș-apoi ș-o aprins țâgara,
Cu bricheta lui cu gaz.

- Ce-ai ghingit că-s doauă, Vică,
Feliuri dă mecanizare?
Cu ripelțu-i aia mică,
Io, cu gazu-s aia... mare?!

Asta-nsamnă că ie bine,
Cum spun domnii, ăi cu “mapă”,
Că io-s mai “prosper” ca cine
Șî, acuma... hai la sapă!


Ghin a lu’ Lunghin
și trebuințele sexuale



Ați ghicit (că nu să poace!),
Ca dăstui oamini, sărmani,
Ghin al nostru-i, dân păcace,
Văduvoni, dă neșce ani.

Șî când nu ce-ai bătrânit
Șî măi ai câta pucere,
Sigur nu-i dă măscărit
Ãl cu poftă dă muiere...

Ș-uice-așa, o cujetat,
În crivat, cam prins dă toane,
Să să-nsoare, înc-o dat’,
Dară tăt c-o văduvoane!

Baba Lenca, prișepută
La pețit, ca nime-n sat,
I-o găsât șe o cerută
Șî or mărs “în vizitat”.

Casă bună, înstărită,
Curățenie - păhar,
Iar muierea-n “port”, găcită,
Ierea mândră șî cu har...
Ghin i-o dat în dar o floare
Șî i-o spus că nu-i om rău,
Că-i “cuprins” șî-n plus, măi are
Tăt șe are... un flăcău.

Văduvoania i-o răspuns:
- Sara asta dormi la mine;
Doar o noapce mi-i d-ajuns,
Să ce prăbălez măi bine!...

*

O rămas el, Ghin, săracu’
Șî s-o ostenit, cu drag,
Dar a doua dzî, ca dracu’,
Pețitoarea iac-o-n prag...

- Babă Lenco, uice-ț’ plata,
Toace oasăle mă dor,
Văduvoania m-o dat gata,
Mai bine rămân... fișior!


Ghin a lu’ Lunghin
și tehnica modernă



Într-o dzî, la Cimișoara,
Ghin s-o dus ca să priviască,
Dă l-amiadz’ șî până sara,
Expoziția niemțască...

Tulai Doamne! Scule mulce.
Faine, dară scumpe “foc”!
Ghin o stat puțân s-asculce
Pră un niamț șe sta-n mijloc.

Zâșe omu’: “Alles gute,
Cu tractoare asta mic,
Arbeit facem, schnell, mai iuce,
Asta MARKA DE FABRIK!”

Ghin s-o luminat la față
Ș-o ghingit că, sub cotarcă,
Þâne și-o avut o viață:
“Sapă, am! Da-i pun io... MARCÃ!


Ghin a lu’ Lunghin
și asistența medicală



Într-o dzî, când l-or durută
Oasăle, ca pră un cal,
Fără cafă sau valută,
Ghin o mărs la un șpital.

Cu ștudenții împrejur,
Ca o cloță între pui,
Șefu’ clinicii, în “tur”,
Dă dă Ghin, “al nimănui”...

Mândre-s fecele ștudence!
Una l-o pișcat d-o țâță,
Alta s-o glumit, cu “fence”,
Că n-ar fi mârtan, ci mâță,

Iară alta, o “pișoarcă”,
Li-o strâgat că un bolnav,
Poț’ să-l afli, c-o piparcă,
Pusă-n fund, dacă ie “grav”...

Dar Profesoru’, cumince,
Mincenaș li-o linișcit,
Că beceagu’ dânăince,
Cu rășpect trăbă privit:
- Ghin al nost’ îi om fălos,
Are reumă, nu bani;
Tratament îi dăm, per os,
“La anu’ șî la mulți ani!...”

*

După doauă săptămâni,
Fără raze sau pastile,
Ghin o dat închinăciuni
C-o scăpat întrăg, cu zile:

Când ieșci paor, cu reùmă,
Meri la câmp, lucră-l cu grapa,
Dacă n-ai, în mărci, o “sumă”,
Te “rezolvă” numa’... sapa!


Ghin a lu’ Lunghin
și economia de piață



Stând la uliță, pră bancă,
Duhănind pră supt musteață,
Numa’ iacă o bitangă
Dă veșină-i treșe-n față.

Ghin tăt pipă șî tușeșce
Dar o vorbă n-o scăpat,
Că muierea să opreșce
Șî mi-l ia la mielițat:

- O’ tu nu mă viedzi pră mine?
Dzâoa bună nu mi-ai dat,
La sapă n-ai fost, Lunghine,
Poace că ce-ai îmbetat?!...

- Nu mă sudui, muiere!
Dă săpat nu am habar,
Că mi-s “domn” acum, cu-avere,
Cu pământu-s ACÞIONAR!

Da’ mi-s treaz, că n-am lăscaie,
Tră’ s-așcept, până om lua
DIVIDENDU’, la Sânt’ Laie
Șî, atunși... m-oi îmbeta!


Ghin a lu’ Lunghin
și fenomenul migrației



Dân socacu’ ăl dân space,
Prân grăgină - în ocol,
Când să cam găta dă noapce,
Un țâgan cu sacu’ gol...

Lângă un coceț s-opreșce,
Pringe-o reață-așa, măi mare,
Iuce gâtu’ îi suceșce
Șî îi gata dă plecare.

Poace Ghin dormi tăt anu’
Da’ când trăbă, îi om triaz:
Iesă-n curce șî țâganu’
Prins îi tare dă grumaz!

- Grâu’ mân-ta, vinitură!
Ce-ai ghingit că gimineață
Nu găsăsc, în bătătură,
Frumușața mia dă reață?!

Bani îmi dai ca păntru-o ciurcă,
O’ altminteri, meri la Post,
Iar don’ șăf îț’ pune-n cârcă
Tăt șe-n sat furat o fost!
- Aoleu, dom’ inginer,
N-am mâncat io mânătărci,
Să fiu tuns iar dă frizer,
Când pot să plătesc în mărci!...

Șî, la marjine dă sat,
Unge șatra adăsta,
După șe s-o înturnat
Tomna’ dân Jermania,

Fain, țâganu’ o plăcit,
N-o mai comientat o “iotă”,
Iară Ghin o agrăit
La piranda dân rulotă:

- Reața asta, dragă mie,
Cu șe soartă s-o ales:
O crescut lângă cocie
Șî-i mâncată-n “Merțedes”!...


Ghin a lu’ Lunghin
și politica mondială



Sub umbraru’ ăl dă viță,
Unge goșcii îi primeșce,
Ascultat dă văru’ Biță,
Ghin gazeta o citeșce.

O gătat el o bucată,
Gustă câta dân răchie,
Bombăne că-i “afumată”
Șî grăieșce, cu tărie:

- Cu nădragii rupți în space,
Uice, rusu’ - tăt fudul!
NATO, șică, dă dân coace
Șî nu-l conzultă dăstul!

Șî-i aiși, prăstă socac,
Șage-n Bosnia, cu ONU,
S-o făcut înjer, dân drac
Șî proșcii îi țân isonu’!

O’ mi-i ceamă, Biță vere,
Că om pune-o dă colivă
Dacă NATO, mâine, șere
Iar să fașem “colectivă”!...


Ghin a lu’ Lunghin
și virtuțile democrației



S-o brogit că-n Părlăment,
O vorbit unu’ dă paori,
Că-s mâncați tăți, în prăzent,
Dă nevoi, ca dă balaori!...

Dacă l-o aflat dă nume,
Pră ăst òcoș deputat,
Ghin pră Che-Fe-Re să pune,
Să-i vorbiască dăspră sat.

O durmit tri nopți în gară,
A măi mare-n Bucureșci,
Să-i gea voie-o săcrătară
Tri minuce dă poveșci...

Deputatu’, om cu carce,
I-o zâs că-i copil dă paor,
Că-ntr-o viață, n-are parce
Macăr d-un inel dă aor.

Cum țăran să sococeșce,
Iel să luptă, nu-i săcret,
Până când, șinstit, primeșce
Dreptu’ lui dă la Bujet!
Ca să margă-n geplăsare,
Trăbuie să-nlocuiască,
Mincenaș, mășâna care
Ie-n rodaj, da-i românească.

În birou, trăbuie luace
Televizie color,
Un credenț franțuz șî, poace,
Într-un colț, un “tricolor”,

Bașca un computăr “tare”,
Faxu’ trăbuie schimbat,
Diurnă șî sălar măi mare,
Totu’, neimpozitat!

Șî geodată, deputatu’
O sfârșât strângându-i brânca:
- Bage, spune la tăt natu’
Cum mi-s io, flămând cu munca!...

*

Obosât dă tăt amaru’,
Ghin, în tren, visând, vorbia,
Iară biet parlamentaru’
Lăcrăma șî-l asculta...


Ghin a lu’ Lunghin
și lupta contra SIDA*



Baba Sida**, o veșină,
Năcăjită-i, prăstă poace,
Că-n televizor, ie plină
Dă o mie dă păcace...

- Uice, Ghine, baș asară,
Iară m-or “calomniat”:
Zâc, dă mine, că mi-s “boală”
Șî pericol “dă luat”!...

- Nu ce ceme, babă Sidă,
Că așa-s ăi cu reclama,
Iei nu șciu că ieșci “frigidă”,
Cred că în fișiori dai iama!

Poți să-i dai în jugecată
Șî să-i ai pră tăți la mână,
Dacă le grăieșci o dată:
“Boală-aș fi, da’... mi-s bătrână!”



* SIDA (sau AIDS) - boala care îngrozește lumea modernă mai mult decât cancerul.
** Sida - alint pentru prenumele “Persida”.


Ghin a lu’ Lunghin
și spiritul tradiției



Primăvara o vinit,
Iuce, într-o gimineață...
Mândru-i șeriu’ limpezit,
Iară curcea-i numa’ viață:

Vaca-n iesle muje blând,
Iapa fornăie-n ștălog,
Reațăle gonesc, pră rând,
Un golumb măi șontorog,

Cu un pui dă hârț în ghiară,
Mâța-n pod să tupileșce,
Tachi latră dup-o șioară
Care-n bot îi croncăneșce,

Doi purșei cu râtu-n troacă,
Larmă fac sorbind dân zoaie,
Iar o cloță să ștrofoacă
Păntr-un pui, pierdut în paie...

Ca smincit dă beutură,
Paore agevărat,
Ghin o ia, pră scurtătură,
Spră un loc dă lângă sat.
Zășe iugăre, tătânu’,
Rând pră rând, li-o cumpărat,
Iară tată-su, bătrânu’,
Greu, la Colectiv li-o dat...

Șî acuma-i stau în față,
Fain, cu riavănă miroaznă,
Șinși hectare, șe în viață,
Pot să-ț’ gea o țără haznă!

Ghin, cu ochii pră avere,
Cu o lacrămă-i smerit,
Da’ la inimă îi mere
Gându’ ăl măi nimerit:

“Zău, m-aș face titirez
Ge-aș pucea io, grabnic, sola,
Cumva s-o concesionez,
Pră dolari, lu’ COCA COLA”!...*


Cum au făcut-o și alții...


Ghin a lu’ Lunghin
și mica publicitate



Mâță bună, cum s-o zis,
O bolit dă bătrâneață
Șî cum Dumnedzău i-o scris,
Ieri, s-o săvârșât dân viață.

Ghin și-o dzâs că o s-o-ngroape,
Cum credea că-i plașe ei,
Creștineșce, pră aproape,
Lâng-o cupă dă tulei.

Dacă mâța s-o sfârșit,
Molărind-o, la molar,
O dus poza, cătrănit,
Să o deie la ziar.

Numa’ vedzi că, ăi dân tagmă,
S-or ghingit că-i abnormal
Ș-or pornit să facă larmă,
Cum că mâța-i “animal”!

Ghin s-o ștrofocat o țără
Da’ s-o linișcit apoi:
- Animal o fost! Da’ fără,
Cum să șcim șe suncem noi?!...


Ghin a lu’ Lunghin
și prejudecățile morale



Mitu a lu’ Șiclovan,
Cam nătâng, da fain copil,
Dân cătane s-o lăsat
Șî acum îi iar “civil”.

Ghin, milos, da’ și isteț,
Mincenaș l-o angajat,
Ca să-i târnuie-n dvoreț
Șî să aibă fală-n sat.

Poace că copilu-i fain,
Da’ dân flori fiind, iel, Mitu,
Dzâoa lucră păntru tain,
Noapcea mere cu iubitu’!

Iară Ghin, băgând dă samă,
S-o ghingit că ie cu rost
Să îl facă să să ceamă,
Ca să nu îl crează prost...

Cum fișioru’, cam pornit,
O vorbit d-o văduvoane,
Șî găzdoniu’, dumirit,
O uitat, dăloc, dă toane:
- Mitule, ce-ai supărat...
Mi-s creșcin, dă cine-mi pasă -
Dacă șcii muieri în sat,
Meri cu doauă, da’ spră casă,

Că io-s gazdă primitoare,
Cu răchie vă primăsc,
Mulțămiți ni-s fiecare,
Iar în sat, nu ce vorbăsc!...


Ghin a lu’ Lunghin
și administrația locală



Ghin s-o dus la Primărie,
Păntru o “adeverință”
Da’ așcepți cam mult, să șcie,
Când Consiliu’ ie-n ședință...

Pân’ la urmă-i vine rându’,
Da’ primariu’, cătrănit
Șî la alcele cu gându’,
Mincenaș, l-o suduit.

Ghin s-o mâniat pră dată
Șî i-o pus mâna-n grumaz,
Măi să-i scape o “lopată”,
Da’ i-o spus, dă la obraz:

- La Pucere ieșci, acuma,
Tare pră poziție,
Păi, așceaptă, să-ț’ fac numa’
Câta opoziție!

Cu veșinii fac o “ligă”
Ș-o “moțiune”-ț’ dăm, urjent,
Că să suduie, să strigă,
Doar de ieșci în... Părlăment!



și dinamica comerțului rural



Într-o sară, dă amar,
Ghin o mărs, cum ș-o promisă,
La o Discotecă-Bar,
Dă anțărț, în sat, dășchisă...

S-o tras la un colț, dă taină,
Pră un scamn s-o așăzat
Șî la o fătucă, faină,
O răchie-o comăndat.

Fata, Chiva lu’ Zărie,
Mincenaș l-o cunoscut:
- Uică Ghine, am răchie,
Da’ cu prețu’ măi crescut,

“Vischi”, zece mii un deț,
Șapce - beutura mov,
Dar măi ieftină la preț,
Trei mii, votca “Gorbaciov”!...

Ca un bănățan “domnit”,
Care lumii-i șcie “praxa”,
Ghin, “în bani”, s-o omenit
Cu cinci dețuri dă “Metaxa”...
Plata după o oiță
S-o dus ca șî când n-o fost,
Iar acasă, troznit “criță”,
L-o dus domnu’ șăf dă Post.

*

Să ghingea Ghin, mai târziu,
Gătind patu’, să să culce:
“La M.A.T. - TREI LEI un rachiu
Ș-încă, mestăcat cu... dulce”!



Ghin a lu’ Lunghin
și relațiile interumane



Văru’ Vică, în gostie,
O vinit ca să primiască,
Dă să poace, o răchie
Șî dă viață să vorbiască...

- Vere Ghine, mi-s sărac,
Iar muierea mă sminceșce,
Că dă nu găsăsc un leac,
Iuce-așa, mă părăsășce!

O sorbit dân șolu’ plin
Ș-o gustat o țără clisă:
- Spune-mi tu cum s-o alin,
Că ai mincea măi dășchisă!

Ghin adânc o cujetat
Ș-o ghingit ca să vorbiască,
La bărbat, ca la bărbat,
Gespră firea muierească:

- Dă sărac ai luat-o, Vică
Ș-ai făcut-o Doamnă-n sat,
Că munșind ca o furnică
Șî TeVe color i-ai luat!
“Sărășia” d-o aruncă,
Ca o vorbă, la bărbat,
Ie că dă pria multă muncă,
Dormi cam iuce în crivat...

Nu ce osteni cu gându’,
Că ieșci cinăr șî-i păcat,
Cucuruzu’, ia-l d-arându’,
Doar cioclodu-l urcă-n pat

Ș-o să viedzi că, gimineața
Șî muierea-i mulțămită
Șî la Domnu’, c-asta-i viața,
Truda tea o fost primită!

- Vere Ghine, nu-s “obtuz”,
Păntru linișce la masă,
Io mă duc la cucuruz
Șî-i du tu cioclodu-n casă,

Că pria mult ce pomeneșce,
Cum că ieșci un om activ,
Iar cum satu’ povesceșce,
Iacă ș-un prezervativ!...


Ghin a lu’ Lunghin
și practicile religioase



După slujbă, bun creșcin,
Stând la coadă, umilit,
O șădzut, cumince, Ghin,
Ca să fie spovegit.

Popa Luță, patrafiru’
I-o pus pră chelia rasă
Șî i-o dzâs să-ș’ dzâcă șiru’,
Lung, dă fapce păcătoasă...

- Adzî, pră ulița Bătrână,
Numa’ și-am ieșât dân casă,
M-o oprit, c-un zbici în mână,
Tomna’ doamna Preuceasă:

“Cum că unge-ai fost asară,
C-ai vinit cam afumat,
Că lipsășce, dân cămară,
Vinu’ dă cuminecat...”

Io, am dat-o pră “nu șciu”
Da’, apoi, m-o biruit
Șî m-o pus, în drum, să scriu
C-am beut vinu’ sfințit.
Da’ am scris, dragă Părince,
Într-o doară, ca un prost,
Dă veșina mia, șe mince,
C-ai țucat-o-n dzî dă post!

Zbiciul doamnei Preucese
Parcă m-o hipnotizat,
Dacă nu ai “interese”,
Iartă-mi, Taică, dă păcat!

- Fii iertat dă Domnu’, Ghine,
Că pră mini’ (Doamne ferească!),
Preuceasa, șciu pria bine
Cum o să mă... spovegească!...


Ghin a lu’ Lunghin
și moștenirea otomană



După o înmormântare
S-o făcut pomană-n casă,
Iar veșinii, fieșcare,
Plânși s-or așădzat la masă.

Cum să-ntâmplă la ospețe,
Ghin șî Luță a lu’ Trancă,
Doi dușmani, dân cinărețe,
Or șădzut p-aceeași bancă.

Poace câta cherchelit,
Tot cu “Domnu-l hoginească”,
Iacă, Luță s-o pornit
Oareceva să vorbiască:

- Scrie-n foaie dăspră unu’
Care neșce săptămâni
S-o hrănit, dân sărăcie,
Cu mâncare păntru câni.

Numa’ stai să viedz menune:
Musai să-l alungi c-o piatră,
C-o uitat o vorb-a spune,
Iară după oamini latră!...
Ghin pră bancă să foieșce,
Vrea să tacă d-astă dată,
Da’ apoi să răzgândeșce
Șî cu dejetu-l arată:

- Io șciu unu’, mă fârtace,
Care, uice-așa, d-o viață,
Ce “lucrează” pră la space
Da’ turcește, nu învață!...


Ghin a lu’ Lunghin
și aspirațiile tineretului



Într-o dzî, mânând o vacă
La izlaz, c-un zbici dă drot,
Baba Sida stă oliacă
Să să plângă dă niepot:

- Tare în grumaz, ca bica,
Dă când “dă” la facultace,
Nu produșe, baș nimica,
Poace, doar vânturi la space!

Bani îi trăbuie la mână,
Că duminica-i la meci,
Bașca, prăstă săptămână
Ie-n oraș, la discoteci...

Ghin să râge-n barbă iară:
Numa’ baba și-o plecat,
Mereuț, mergând spră gară,
Iacătă-l pră blăstămat!

“Dzâua bună” - “Dzâua bună”.
- Meri la Bibliotecă-n “tură”?
- Uică Ghine, dă o lună,
M-am lăsat dă-nvățătură!
Azi, profesor, injiner,
Nu însamnă sărășie?
Ș-asta când nu îi șomer!
Păi, dă carce-mi arge mie?!

Uice, fac afașeri “mega”,
Cu valută-n principal,
Între magazinul Bega
Șî Hotel Continental.

Într-un an, munșind întruna,
Măi cu mărci, măi cu dolari,
O să mă așeze buna
Întră sfinții ăi măi mari!...


Ghin a lu’ Lunghin
și fenomenele astronomice



Când ie-abțiguit nițel
Ghin să plânje, orișicui:
Ca și alți prooroci, șî iel,
Nu-i profet în satu’ lui,

Că atunci când le brogeșce,
Orișe babă-ghișitoare
Spune, până obosășce,
Că o fost o... întâmplare!

Numa’ Ghin, într-un jurnal,
O șitit dă o “ieclipsă”,
Cum că soarili, la geal,
O să fie, câta, lipsă!

Ș-o zvonit în sat, dă bine,
C-ar fi ăsta sămn dă preț,
Păntru paor ș-orșâcine,
Pune grâu’ în voreț...

Babili or zâs pră față:
Dacă Ghin nu s-o dat glumii,
Mințând apili să-nghiață,
Taman ie sfârșâtu’ lumii!
S-or cemut, până șî iele,
Dacă soarili, pră loc,
Poace-o fi mâncat dă Iele
Ce l-or pune supt obroc...

Iar când vremia o vinit,
Satu’ l-o vădzut că-i lipsă
Șî-n sfârșât s-o dumirit,
Ciar cu trămur, d-o “ieclipsă”!...

Ghin, d-atunci, pră la ospețe,
Mare-i astronom român!
Babili, măi pizmărețe,
Când îl văd, își scuipă-n sân...


Ghin a lu’ Lunghin
și instituția căsătoriei



Ghin, la birt, mereu prezent,
Mincenaș s-o sumețit,
Că n-o fost, nișicând, absent,
Dă la oarece pețit:

- Când la prima m-am fost dusă,
C-un nepot, fără armată,
Amândoi părinți mi-or spusă
Cum că fata... nu îi fată!...

Ginerică, iubitor,
S-o cam ștrofocat la mine:
“Cum îi fată dân popor,
Io o cred mâță dă bine!

Mi-o plăcut dă ia la scaldă,
Unge i-am promis inelu’,
Că iera atât dă caldă
Șî șcia să-m’ facă felu’!”

“Doară, viedz’, n-o țânut post!”
Zâce socru’ mic, cumince,
Cum nu șciu să măi fi fost
Niși-un altu’, bun părince...
“Că dân mâni, ia, mi-o scăpat,
Dă îmi vine să le tau,
D-aia, poace, cu păcat,
Vă spun: zestre nu vă dau!

Io mă cem, cu-așa păcat,
Dă i-o las, fișioru-mi vine,
Poace mâne, supărat,
Să mă blastăme pră mine...”

Ghin, o țără cătrănit
Șî ca niam șî advocat,
Pră nepot l-o lămurit,
Că îi loază, șî-i păcat:

- Mă nepoace, la năpastă,
Tu ascultă-mă pră mine -
Șe vrei mâța dă nevastă,
Când poț’ fi... mârtan dă bine?!


Ghin a lu’ Lunghin
și autoritatea polițienească



Un chiscant la o veșină
Ghin, anțărț, o-mprumutat
L-o cerut ’năpoi, să-i vină,
Dară ia - că i l-o dat!

Negru tăt dă supărare,
Cum că-l fașe-n față prost,
Ghin s-o dus, cu pasu’ mare,
Ciar la domnu’ șăf dă Post...

- Io atâta vreu să cer:
O amendă, pră chiscant,
Că doar sunteț’ plotoner...
- Bage, io mi-s adjutant!

- Domnu’ șăf, ca plotoner...
- Adjutant! îl corijează
Șăfu’, blând până la cer,
Care-apoi, dân greu, oftează:

- Să mă ierți vreu, uică Ghine,
După leje, n-am pucere
Să m-amestăc, păntru cine,
Într-o potcă c-o muiere...
- Păi atunși, dom’ comandant,
O să-ț’ spun, că n-o fi foc:
Tăt îm’ zâci dă “adjutant”,
Dară nu m-ajuți, dăloc!...


Ghin a lu’ Lunghin
și dilemele Tranziției



Ca veșin cu-nvățătoriu’,
Ghin s-o dus să îl consulce
Cum să scrie un memoriu
Păntru dărăveli măi mulce.

Domnu’ Pârț, dascăl cu mince
Șî baș directór dă școală,
Iacă-ș’ pune dânăince
Un plăivaz ș-o foaie goală.

- Domnule învățători,
Cu primariu’ mi-s șertat
Dă când amândoi, fișiori,
La o nană am umblat.

Șî acu’ mă dușmăneșce,
Dacă s-o vădzut pră bină,
Cu d-a sila mă opreșce
Să măi samăn în grăgină.

Zâșe cum că nu-i a mea
Șî că nana-i propietară,
Că cu martori poace ea,
Astădzi, să mă gea afară!
Nu mă dumirăsc dăloc:
Care le ie legământu’
Șî cum are ia năroc
Să îmi ia, japca, pământu’?

- Uică Ghine, ce-ai zuitat
Că muierea-i numa’ miere
C-un primari, când ie bărbat,
Iară nana-i... în pucere!


Ghin a lu’ Lunghin
și Ministrul Agriculturii



Să iertați dom’ injineri,
Dă la Dumnedzău ai carcea
Șî ajuns la Ministeri,
Să ne țâi șî nouă parcea...

Că dă parcea asta mică
Și-o avem în blid acuma,
Parcă, dzău, ne iastă frică
Că-i ghingită ca șî guma.

Mai pră șleau, pria strâgă hoții:
“Dă-i cu zbici pr-agricultură”
Șî că paorii, cu toții,
N-au în cap șî-n câmp “cultură”!

Numa’ viedzi, sorocu-i greu,
Lumea-i multă șî flămândă,
Dar să samăn nu mai vreu
Pră un credit cu dobândă.

Tulai Doamne șî mulțam
Că în pod șî în cotarcă,
Păntru iarna asta, am
Grâu șî cucuruz, piparcă!...
Doar că scroafa mea a roză
Mi-o smincit puțân “șcenariu’”
Că având trichineloză,
O ars-o veterinariu’...

Dară nu mi-s întristat,
Că mâncare am dăstulă,
Dacă porcu-i confișcat,
Macăr am în șpais păsulă!

Cu curechi șî lebeniță,
Părădaisă dân budană
Șî o pasere pistriță,
Murături am la friptană!...

Asta doar la sărbători,
Că altminteri crumpii-s baza,
Rest de la “Invadatori”
(Colorado ăștia-s groaza!).

Iaca-nchei mica scrisoare
Șî s-o scrieți la Registru,
Viața asta prea mă doare
Să n-o șciți, domnu’ Ministru!

Dară-n draci cu supărarea,
Istina-i că nu să poace
Să cermin fără urarea:
LA MULÞI ANI, CU SÃNÃTACE!


Ghin a lu’ Lunghin
și ofertele telecomunicației



Cum îi Ghin fruncea în sat,
Dân oraș o târguit
Șî pră casă o montat
O antenă-satelit.

Iaca, viedzi, programe-s mulce,
Păntru ăl care priveșce,
Da’ îs mulce șî mărunce,
Numa’ toace pră nămțeșce!

Cu veșinii la givan,
Ghin s-o plâns că nu-i dă șagă,
Să ce șcii măi prostovan
Gecât Ieuropa-ntreagă...

Tușa Sida o șopcit
Cum să-ș’ ogoiască-aleanu’:
“Cătră altu’ satelit
Să chicească, iel, ligheanu’ !”

- Câce-o boabă, tușă Sidă,
Io nămțeșce înțăleg,
Că-n Bănat o fost obidă,
Dară limbile, să leg...
Iară sfatu’ dumitale,
Să-l urmez nu îndrăznesc:
Dacă nimăresc în cale
Ciar un satelit... rusesc?!


Ghin a lu’ Lunghin
și protecția vânatului



Ghin prin codru-și face drum,
Are pușcă șî permis,
Da’ vânatu’, baș acum,
La făzani, ie interzis.

Iacă unu’ dă să zboare,
Ghin ocheșce, fără larmă,
Ș-izbuceșce să-l doboare,
Cu un sângur foc dă armă.

Da’, cum o căzut făzanu’,
Pădurariu’, triaz șî iel,
Hop! cu-amenda-i umflă banu’
Șî vânatu’, tot la fel...

- Macăr dă-mi dân iel o peană,
Să mi-o pun la pălărie,
Că dă zupă, cum bag samă,
Vorbă nu măi cred să fie...

Pădurariu’, om pogan,
S-o muiat, dân omenie:
- Fac io zupa dă făzan,
Dân amendă... luăm răchie!



Ghin a lu’ Lunghin
și metodele neconvenționale



Un nepot dă soră bună
O vinit dân cătănie,
Iară mumă-sa îl mână
Pân’ la Ghin, ortac să-i fie.

După leje, s-or țucat,
O răchie or băut,
Apoi Ghin l-o întrăbat
La cătane și-o făcut?

- Uică Ghine-s “dur” acuma,
Ca tăți dân Jandarmerie,
Șciu “karate”, sparg cu mâna
Lemne, țâgle, zidărie!

- Nilă, bată-ce nărocu’!
Unge-i tușa să ce vază,
Că s-o împlinit sorocu’
Să-mi fii ajutori, dă bază...

Șî l-o dus pră Nilă-afară,
Într-o șură, măi dân space,
Unge țâne, prăstă vară,
Lemnele șe-s nătăiace.
- Uită șe-i, fișioru’ meu,
Mie baș că mi-i tăt una:
Dacă cu săcurea-i greu,
Fă “karate”, dă-i cu mâna!


Ghin a lu’ Lunghin
și “desantul” Moș Crăciun



Neaua-i câta cam puțână,
Promoroacă-i pră băgrini,
Moș Crășiun trăbă să vină,
Cum îi datu’ la creșcini...

Luna străluceșce sus,
Magii parcă iar să rog,
Lângă ieslea lu’ Iisus,
Vaca muje în ștălog;

Satu-n zvonu’ dă colinge,
Tăt îi triaz da’ cam năuc,
Cânii latră, nu pot pringe
Prunșii care Steaua duc...

Pră un șleau, dân șeri, scoboară
Moș Crășiun agevărat,
Ca-n poveșci iel să străcoară,
Baș în casă, prân hogeac.

Spăriat o țără, Ghinu’,
Că-i bolând fără dă șcire,
Pră chimeașă scapă vinu’,
Da’ îș’ vine iuce-n fire:
- Moș Crășiune, ce-ai zmincit?
Nu-s copii-n odaie-aiși
Șî atunși, dă și-ai vinit,
Ni-ai credzut, așa, măi miși?!

- Vin’ să-ț’ dau, dân sac, dă toace,
Șî partige, șî soluții,
Să nu vină, dă să poace,
Gându’ alce-i Rivoluții!

Nu ge alta, vă dzâc voauă,
Ciar dă-s gost în bătătură,
Ciamă mi-i (ca-n “optzășinoauă”),
Toace câce-ar fi - să fură!

- Vinu-i bun șî turta-i faină,
Iar friptura ie gustoasă,
Îi ospăț, nu-i o șelaină,
Moș Crășiune, stai la masă!

- Iaca stau, că n-o fi foc,
Să măi givănim o țără,
Cum urniț’ țara dân loc,
Cu-ajutori estern, or’ fără...

- Moș Crășiune, râge Ghin,
Păntru ăi aleși dă mine,
Du-le sacu’ cât dă plin,
Da’... cu mince, umple-l bine!...




II

LOCURI, OAMENI, ÎNTÂMPLÃRI...


Nocturnă*


Ca un lotru’ noapcea vin,
La fireastră, sub băgrin
Șî mi-s alb ca un părece
La lumina dân ochece...

Dă dăparce, vini-un vaier
Ca dă pânză dă bonfaier:
Ana a lu’ Niță Onc
Ș-o fi prins mâțu’ la șonc!

Sub cotarcă hârții mișcă,
Bâzâie țânțarii, pișcă,
Tachi mârăie la lună,
Tu bați penili la dună!...

Veto, frunzele nu lasă
Soarili șî luna-n casă:
Numa’, baș acu-i sorocu’
Dân fereșci să iau obrocu’?!

Zâua-mi trece cu naveta,
Ca să-l tai, Elisaveta,
Ca un lotru’, noapcea vin
Cu firizu’ sub băgrin...



Realizată în urmă cu aproape douăzeci de ani și fiind dedicată dintru început domnului Marius Munteanu, poezia a fost citită, la vremea aceea, într-o ședință a cenaclului Orizont, fiind publicată, pentru întâia oară, în Foaia bănățenilor, nr. 5, din aprilie 1991, periodic al cărui director era Ioan Savu, iar redactor-șef Ioan Viorel Boldureanu (Colă a lu’ Tutubă), avându-l ca sfetnic tocmai pe Maestru...




Drumul paorelui spre Soarele-răsare...


O iapă la coșie îș’ mestecă zăbala
Șî fornăie cu gându’ la înverzit imaș,
Ie noapcea pră sfârșâce, iar luna-ș’ poartă fala,
Cu farba-i arjintie, dân sat pân’ la oraș,

Iar paoru’ măi pune cârșiagu’ plin cu apă
Șî în ștergari o pită, o ceapă șî ghingeșce
Dă n-o uitat dă clisă, că dacă meri la sapă,
Pră la amiadză, foamea, în foale să stârneșce...

Îi locu’ cam dăparce, așa-i nărocu’ lui,
Da’ drumu’ printre holge, spră Soarili-răsare,
Când să îngână noapcea cu dzâoa, orișâcui
Îi pare măi aproape dă Dumnedzău’ Mare!

O ciață, ca o pâclă, ușoară, într-o vale,
Să risipeșce, iacă, fuior după fuior,
Iar Cimișu’ să scurge, alături, lângă cale,
Când peșcii dă supt sălcii s-or adunat șiopor

Șî paserile nopții, dân clipa dă hogină
Trezite, cătră șieruri să roagă, alia mici,
Iar paoru’ grăbeșce spră jeana dă lumină,
Doar mângâindu-ș’ iapa cu vârfu’ dă la zbici.

Cu crupa parcă-n tremur șî iuce dă pișioare,
Cu nările dășchisă spră iarba încă-n roauă,
Fălos aliargă calu’ spră răsăritu’ Soare
Ce, daurit, veșteșce o altă dzâuă noauă...


Pastel pentru câmpia bănățeană*



Dzâoa iacă-i scăpătată,
Iar apusu-i, păntru paor,
O icoană îmbrăcată,
Toată, în arjint șî aor...

Poace în înalt șî-n iarbă
Numa’ greierii măi sună,
Felurit, muiat în farbă,
Soarili stă să apună...

Paseri iuți, însângurace,
Dân înalturi dau “semnal”
Cătră cuiburi, tupilace,
Dăspră om or animal

Ș-uice cum, parcă geodată,
Luna-i noauă, primenită
Ș-o miroaznă înflorată
Scaldă pusta adurmită...


* “Între munte ș-între șes,
Nicu, iacă, o ales!...”




Descindere la țară...


Cu afecțiune, doamnei Elena Starinyecz,
din Șag-Timișeni, o soacră minunată




Iacă Buna a bătrână,
Numa suflet șî lumină,
Neagră-i unghia la mână,
După lucru’ dân grăgină...

Lacrăma îi stă sub jiană,
Cuprinzând, în ochi, pră toți
Șî ghinceșce d-o găigană,
Păntru goști, păntru nepoți.

Or țucat-o șî, cu grabă,
Ginirele s-o grăbit
Ca să vază, în ogradă,
Hoarili dă s-or zmincit;

Fata, dân oraș vinită,
Pră copii-n dvoreț îi lasă,
Ca să cerceteze-o pită,
Cum o face... mama-n casă!...
Plozii-i greu să-i măi aduni,
Lor, la Buna, mult le place:
În răzoru’ dă căpșuni,
Mâncă poame, nespălace!

Tata lor, la porc, iar vine,
Să-l măi vază, dacă-i bun,
Dacă soacra-l țâne bine,
Până-l taie, dă Crășiun.

Numa’ Buna, ferișită,
Ca-ntr-un vis, fără hotar,
Caută, cum o ghingită,
Oauă proaspece-n cuibar...

Nu trăieșce dân pomană,
Astădzi, încă, ia munceșce
Șî la nime nu dă samă:
Doar la cei care-i... iubeșce!



Þucu-ce dă dzâoa tea...


Domnului dr. ing. Iulian Pușcă,
la vremea când era Secretar de stat la Ministerul Agriculturii




Tulai Doamne, cum trăc anii...
Dă la Tisa pân’ la Nistru,
Cum să făloșăsc țăranii
Că le ieșci, astădzi, ministru!

Care-cum ce-o cunoscut,
Iuce s-or măi dumirit
Că-ntră paori ce-ai născut
Șî că ge-aia i-ai iubit!

Lumia noastă s-o schimbat,
Numa’, parcă, pră nimic:
Ieri am mărs, sara, la M.A.T.,
Ș-acu’ merem la “butic”.

Că-i măi scumpă beutura,
Iacă, bem numa’ un deț!
Grâu-i ieftin, nu-i d-ăl “dura”,
Cucuruzu-i fără preț...
Mincenaș, copil cumince,
Mă ghingesc la lucru’ tău,
Care o luat amince
Șî la bine șî la rău:

C-ai făcut șe s-o putut -
Domnu’ are fain Rejistru,
Unge totu-i petrăcut,
Păntru paor or’ ministru!

Iar acu’, dă dzâoa tea,
N-am io treabă să conzult
Niși pră ia, muierea mia,
Niși pră prietini dă dămult,

Ca să-ț’ spun, dom’ injineri,
Gând dă oamini miși, sărmani:
Să fii bun, cum ai fost ieri,
“LA ANU’ ȘÎ LA MULÞI ANI”!


P.S.

Lângă cinie șî muiere,
Șî fișiorii să îț’ criască,
Fain, cu mince șî pucere,
După lejea românească!...

Marcel a lu’ Lunghin



Lie a’ Jivii dân Chișoda...




Lie a’ Jivii dân Chișoda,
Bănățan, cu vorbă faină,
Nu vorbeșce anabóda
Dă măimuci șî mozomaină,

Că le-o-ntâmpinat în viață,
Măi că nu l-or răstignit,
Dar iel, paore-mândreață,
Mincenaș le-o izgonit!

Prăstă sută-n greutace
Șî cu foale pră măsură,
Lie-n birt face dreptace,
Nu dân brânci, doară dân gură.

Că-n grai bănățan grăieșce
Cum că, cinăr, n-o fost trist,
Că Chișoda povesteșce
Șî acum dă fotbalist

Șî d-un plaț, dă pră izlaz,
Când l-o luat să-i țână “tira”,
Pră un amatori, cu haz,
Adz’ glumățu’ Pătru Chira!
Iacătă, alții îs banii,
Alții țân țara în mână,
Lie-ș’ aminteșce anii
Dă cătană, d-a română,

Când fără clisă d-acasă,
O făcut antrenament,
Pră olteni în urmă-i lasă
Ș-o ajuns, pră drept, serjent.

Graiu’ bănățan, bătrân,
Cam d-a pârcu’, cum îi moda,
Îl măi șcie un român:
Lie-a’ Jivii, dân Chișoda!



Ni-s făloși dă uica Trică!...

Domnului ing. Trică Ianăș


Hâtru om, nimic dă spus
Șî pogan, nevoie mare,
Că la inimă ni-o pus,
Omenind pră fiecare.

Iacătă-l că, penzionat,
Încă-i verge șî suspină,
Parcă baș ie supărat,
Că-i la vreme dă hogină...

Ni-s făloși dă uica Trică,
Iel, dă cinăr, iac-o fost
Doar dă Dumnedzău cu frică
Șî ie bănățan, d-al nost’!

Tulai, Doamne, om cu mince,
N-o avut cu nime’ potcă
Șî o luat, mereu, amince
Cu șine măi bea o vodcă.*
Fain o fost șî-n meserie,
Injineri o fost, dă bază,
Prântră agronomi, să șcie
Că-i un maistor, dă-l cu vază!

L-om “călca” ș-acas’, viedz bine,
Că-l șcim om dă pus la rană,
Că dă sfaturi la orș’cine
Șî răchie... dân budană!...



La nunta colegului Viluș*




- Măi nuntași, țucă-vă uica,
Cât dă mândru duceț’ jocu’
Șî ce iuce soarbeț’ țuica,
Bată-vă, tăman, nărocu’!

Dacă vă plașe răchia,
Să ghingiț’ că nu să poace
Ca să măi mânaț’ cocia
Care v-o adus încoace...

Șolu-i mic, când pofta-i mare,
Măi bine jucaț’ pră bină,
Că muierea, la plecare,
N-o să vă găsască vină,

Iar acasă, la durmit,
Nici nănașa, nici nănașu’,
Dacă-l vege obosit,
N-o să-i șiară aldămașu’!

Numa’ mi-i o țâră ceamă
Că mireasa, luând-o doru’,
O să vază că, bag samă,
Lui Viluș îi stă... motoru’!

“Bagă Doamne luna-n nor”**,
Că electrică-i dăstulă,
Bina-i plină dă popor,
Ca ripelții în șcătulă...

- Măi, fir-aș a’ dracului,
Ce vă strepeziți la dinți -
Strigă Viluș la ai lui -
Chiuiți ca-n Mehedinți!...

Puneți hora să pornească
Sau puneți și perinița,
C-asta-i nuntă oltenească,
Pupa-i-aș mândrei gurița!

Iară mândra, bocșăneană,
Cujetă să triacă puncea
Șî încruntă dân sprânceană:
- Bine-ai dzâs! Banatu-i fruncea!

Așa că îț’ dau dreptace
Șî acum jucăm sorocu’,
Cum îi voia ta, bărbace,
Altfeli, ce-o uitat nărocu’!...

Dacă tăt n-aț’ prișeput,
Oablă-i treaba, ca o masă:
În Banat, ge la-nșeput,
Doară cloța cântă-n casă...



Chiar dacă suntem în post*
și petrecerea-i cu rost...



La Moșia Sânandrei**,
Iacă, precenu’ Ivan
Ș-o cemat pră soții săi,
Ca să steie la givan.

Prim-o cuvântat Dorin
Șî cum ie șî directòr,
O-nchinat păhari cu vin
Păntru noi, viniț’ șiopor:

Că “Ivan îi natu’ nost
Șî român - ș-ucrainian,
Cu rășpect vegem că-i rost
Să îl țânem, tăț’, “dă niam”!

Numa’ viedzi, la vesălie,
Încă șcie baș tăt natu’,
Că la Câmpuri, o să fie
Ãl măi bun cu “doctoratu’”!

Că pră holdă îi dă ani,
Cântăreșce (șî cârceșce),
Să măi prinză neșce bani,
Iară fapta îi sporeșce!

Da-n cuvântu’ dă la urmă,
Directòru’, că-i măi zmău,
Iacă spune cătră “turmă”,
În stilu’ Dorin Þărău***:

- E vremea minunată (sperăm să mai dureze!),
Chiar dacă nu ne strică s-avem și niște ploi,
Dar dacă alte chefuri au dreptul să urmeze,
Iubește-ne, Ivane, cum te iubim și noi!...


* Aniversarea s-a consumat în postul Paștilor, 1998...
** Câmpul de experiență îndelungată, administrat de OSPA Timișoara, în coordonarea Dr. Ing. Ivan Þimbota.
*** Stilul declamativ al domnului Dorin Þărău (un împătimit și creator de poezie), este compatibil cu cel al poetului Adrian Păunescu.



Cuvânt de 8 Martie




Mă ghingesc dă gimineață,
Supărat că nu să poace
Să vă strâng o țără-n brață
Șî să vă șî țuc pră toace!...

Io șî ăștilalți bărbați,
Tăți rogiți dă maica Eva,
Vă rugăm să ne iertați
Dă v-am supărat cu cèva.

Iacătă un vers - o floare,
Daru-i mic, parcă “dă post”,
Dar să cregeți că-i măi mare
Fala dân sufletu’ nost!

Fală baș ș-o zâc pră față,
Adz’ coraju’ ăsta-l am,
C-ați ieșât așa mândreață,
Ciar dân coasta lu’ Adam!

Dă 8 Mărțâșor, la toace,
Măi sărași sau măi pogani,
Vă urăm dă sănătace,
Voie bună, la mulți ani!...





Plugușorul “Gurii satului”




Aho, aho, copii șî frați,
Stați puțân șî nu mânați
Șî cuvântu’ mi-ascultați!
Că dă când s-or înfruntat
Ciar la Tapae, în Banat,
El, jupânul Decebal,
Călărind pră mândru-i cal,
Cu bădica nost’ Traian,
Împăratul cel roman,
Ni-o rămas în obicei
Să urăm la toții cei
Care ne primăsc în casă,
Cu un cozonac pră masă
Șî cu bradu-mpodobit
Șî cu portu’ primenit.
Doamne, nu suncem făloși,
Doară câta arătoși
Șî șcim cum să trecem puncea,
Că d-aia Bănatu-i fruncea!
Lumea-i plină dă păcace,
Ia poftiți, fișiori, dân space,
Gazdei să-i urăm, la anu’,
S-aibă linișcea șî banu’
Cășcigat pră drepce căi.
Ia mai mânați, măi flăcăi
Hăi, hăi, hăi!


Postfata
Discret, drapat in modestie, ocolind triumful, am descoperit, ascuns intr-un porsor de sanziene, pe Marcel Luca. Dand zvon sub stresina padurii, spre Bencec, Ionel Iacob mi-a iesit in intampinare si, amandoi, am cugetat ca drumu' inimii, Murani-Bencec, sa fie prelungit, cu o mie de ciresi pe rod, pana la Ianova lui Marcel Luca. Cine este si de ce Marcel Luca? La Ianova, dintre dealurile imblanzite de meri, pruni, vii si pe la poale de grane, de catva timp Marcel Luca descanta, abia auzit, cu mana la gura, poezii in grai banatean... De la Ianova, Marcel si-a inspumat manjii si in "cocia" incarcata cu "fantazuri" a poposit la Timisoara, unde, viscolit de taine, prospectand taramuri numai de el stiute, ne-a poftit numeroase pagini, mai scumpe ca merele de aur din gradina lui Verde Imparat... Marcel Luca, cel care a scris si publicat in genuri literare diferite, cu predilectie in science fiction, fiind apreciat de "fanii" acestui domeniu, mereu prezent in reviste, volume colective si antologii, ca si in hebdomadare literare sau in cotidiene, cu reportaje si articole de atitudine, iacata-l, acum, dobandind un loc de fala si intre versificatorii din literatura in grai banatean! Prezent, adeseori, la Radio Timisoara, la TV si, sistematic, de patru ani si jumatate, in paginile revistei "Agricultura Banatului", unde, alaturi de eseuri cu functie de "minieditoriale" si colaborari la articole si comunicari de specialitate, Marcel Luca, de-a lungul unui veritabil serial si cu evidente virtuti umoristice, intra "pra bina", la brat cu Ghin a lu' Lunghin, un taran cand hazliu, cand viclean si care, printr-o prefacuta ignoranta, parcurge actualele "dileme" ale Tranzitiei... Lexicul poeziilor lui Marcel Luca (pigmentate si cu fermecatoare expresii ardelenesti), largeste, prin accesibilitatea la text, realizata si prin eludarea unor termeni indescifrabili pentru generatia tanara, aria degustatorilor spontani de poezie in grai banatean, cu speranta noastra a asumarii, chiar si partiale, a unei identitati autentice... Desigur, ca un sensibil receptacul, poetul preia anecdoticul accesibil din popor, care, uneori, ni se arata mai grosier, dar pe care Marcel Luca ni-l prezinta estompandu-i asperitatile. Cuvintele de mai sus se doresc a fi mai mult un sincer si cald salut de intampinare pentru Marcel Luca, cel aliniat, merituos, la plutonul noilor creatori de poezie in grai: Ionel Iacob-Bencei, Stefan Patrut, Ion Olariu, Patru Chira, Dorina Sovre (altminteri, lansata cu entuziasm chiar de catre autorul volumului de fata, in "Agricultura Banatului") si altii... Falos ca te cunosc si ca te am langa inima mea, te gratulez, draga Marcele, si iti urez sa ai parte de inspiratie umoristica, implinita in creatii literare care sa ne "umple" inima...
Marius Munteanu



EDITURA MARINEASA Timișoara - 1998

Coperta: Nicolae Lengher Ilustrația copertei: reproducere dupã o lucrare de Viorel Cristea
© Marcel Luca și Editura Marineasa
ISBN 973-9496-26-1

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!