testamentele din mijloacele de transport în comun


a man himself întotdeauna agramat și imponderabil se îndrepta către casă
în metrou bărbia i se coborâse cu două stații în urmă în piept
și fesul îi stătea într-un mod imbecil pe vârful capului,
femeia însă și târfă și mamă cum o știe toată lumea
i se sprijinea cu tâmpla dreaptă de umăr

un punct de vedere inteligent să citești testamente
în mijloacele de transport în comun doar iubirea ar trebui să fie u lucru privat
cum să fie un lucru intim ca și dansul ei oriental peste mese
ca și dansul femeii musulmane peste mese
admirat de prietenii mei occidentali până și în toaletele de acasă
sunt gesturi pe care le facem toți sunt umbre care ne urmăresc
prin văile de un verde crud tu adun-mă de pe străzi încă o dată
chiar dacă mâine voi lipsi iar de acasă…

a man logging into your world is not enough a coborât fără să se trezească
vreodată din muzica orientală undeva în viena, da, așa se anunțase în metrou:
atenție maximă, băi, filozofule, urmează stația wienn
cu peronul lângă altarul catedralei sf. steff. Și atât
atât de relaxat cumpăr prăjituri all day long pe drumul spre casă
și acolo recalculez bugetul UE (asta e o instituție oficială ca și căsătoria,
de aceea am scris cu litere măricele), care, deși sunt un simplu cetățean nu-mi ajunge,
ei bine, sunt câteodată european și n-am de gând să fac din asta ceva teribil de constant

ei bine, domnișoară, ești singura operă de artă
fie că o privesc, fie că doar mi te reamintesc
vin, mă rătăcesc absurd în visele tale

just a man
pe lume a fost numai unul, recunoaște copilăriile,
se dă în vânt după condamnările pronunțate împotriva lui,
dar nu uită până la sfârșitul textului iubirea
pe malul lacului s-a întâmplat o dată să-mi înconjori gâtul cu brațele
și toată călătoria era deja completă

rămân mai departe câteva litere care încă nu și-au spus numele
degeaba le strigi, frigul ți-a lipit buzele de umerii mei