agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-11-30 | |
Casante, exact ca viata mea umila,
Sunt bibelouri in rafturile prafuite. Ele sunt neingrijite, tratate fara mila Pentru artele lor de mult iubite. Este intuneric si e frig; ploua din inalt, Fulgere sclipitoare lumineaza-n odaie. Viata parc-a mai facut un important salt, Pogorandu-se ornamentand arta cu ploaie. Un cavaler de sticla, tanar, mandru si curajos Asteapta-n poarta o domnita pentru un sarut; E vopsit albastru, are-o za ce matura pe jos, Chipul lui alb cu ochi albastri e-un suras placut. Cu un raft mai jos e un mos pescar Cu o ata, un peste formand o undita. Langa el e din plastic un negricios bondar Strapuns in aripa de-o subtire sulita. Dedesubt e-o caprioara cu-o ureche ciobita, Speriata de auzul pustii unui vanator. Sta la un izvor de praf, e tare ostenita, Iar cu-n raft mai jos puiul ei e mort de dor. Langa el sunt doi porumbei in zbor, Iar alaturi o lumanare de mult stinsa; In aer clipeste o raza de amor Caci un cosar negru are inima aprinsa... ...E o fata, vecina de biblioteca, langa usa, Iubita unui inger blond ce-i sta alaturi pururea. Cosarul, neiubit si neurat, plange cu cenusa, Prafuindu-si sufletul vopsit in adancimea sa. Intr-o zi, odata, o furtuna aspra s-a ivit, Biciuind fereastra veche, putrezita; o rupea. Si doborand-o, un lemn pe fata a lovit, Prefacand-o-n mii de cioburi pe podea. Frigul cu furtuna, patrunzand, au adus pierire. Peretii scursi si uzi nu mai pareau arte. Ochii ingerului de cristal ardeau de o despartire, Caci peste tot, in camera, mirosea a moarte. Numai micul cosar, rastignit de soarta, Isi blestema sufletul cenusiu, smolit, rapus. Era indragostit. Dar acum, vazand-o moarta, De pe raft s-a prabusit si-n cioburi s-a transpus. O realitate umana, smulsa din scurta sa desfasurare. O scena incruntata dupa o furtuna rea. Si noi, daca am aruncat in urma un cuvant care doare Vom ajunge niste cioburi uitate pe podea...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate