sunt un poet genial modestia am dus-o la anticariat
și acolo se vinde la preț de nimic la pătrat la cub și la
puterea a zecea genial deși n-am scris nici un rând cel
puțin bun da prevăd toate insinuațiile nu stăruiți da chiar
genial știți nu am deschis până acum nici o ușă într-o
zi se vor deschide singure m-am săturat de motani de
broaște nu mai sărut nici o broască nu scriu despre
flori culori și alte enormități vreau să scriu despre
sine despre câinele trist fără el despre inima ce urlă ca unlup la menajerie fără speranță despre banii ce veșnic îmi lipsesc nu vă gândiți la bani atunci nu are rost să trăiești dar la ce vă gândiți ei tu acolo pe scenă unde nu te ajunge nici o privire de ce-ai scris despre iubire nu prea se vede să fi iubit ori să nu fi avut alte necazuri preocupări idei teme modeste teme himere teme năluci de care te temi că împușcă teme că niște femei aborigene într-un oraș cu tei teme sălbatice în ținuturi barbare teme bolnave teme vulgare dezgolite veleități antice nu-mi săreați înainte ca niște purici
ceasul inimii mele e perfect ca un Breguet da sunt
un poet genial îl invidiez pe Tom Wits nu mă trezesc
în dantele chiar dacă n-am scris nici un rând și zilele-mi trec
printre târfe da la birt nu mai vreau să ascult
dulcegăriile barzilor lacrimogene poeme am aruncat
pe geam televizorul îmi câștig pâinea într-un mod departe
de-a fi ideal și merg pe străzi merg șchiop merg solitary
da sunt un poet genial discursul meu e unul al vieții
mi-aș dori poate un palton mai cald și mai comod în
rest trăiască Dali și Chagall