agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-12-07 | |
Curge dintr-un ochi gigantic,
lacrima de început. Universul fantomatic zace stins în transparență, cade forma globulară printr-un spațiu conceput de gândirea infernală a pătrunderii-n esență. ……………………………… ……………………………… curge lumea celulară, curge verde transparent, sub iluzie hilară iarba trece-n pergament, curge scrisul diabolic când savant, când bucolic, gândul curge pertinent, conturează samavolnic semnul sensului absent, curge lumea abisală a trăirilor tumulte, neuroni topiți în smoală trec în ei porniri oculte, focul viu, interior jarului incandescent, poartă forța penetrantă a luminii de-nceput ca un ultim descendent, curge lumea minerală, curge roșu condensat, curgerea trece magmară iar fluidul apăsat de reținerile toate în el trece implozat, goana spre eternitate se succede dirijat prin mormântul larg căscat, …………………………… …………………………… fantezii nemuritoare, curg prin creiere lichide, alarmate de scăpare vin din lumile lor vide din substanța creatoare, vin să-ncerce a divide freneziile carnale sub comanda unei tigve, fantezii copleșitoare în imagini transparente, scurg lumini primordiale din materii inocente nenăscute, apărute din sămânța de-nceput aruncată-n Univers de-un fior pătruns de slut, fantezii dominatoare, curg din lumile cerești, forțe apocalipsale dau puteri diavolești cărnii descompusă-n ură colorată c-o glazură de suspine omenești strânsă într-un cerc: Natură, ………………………………… ………………………………… toate curgerile toate curg prin mine ancestral plânsul de divinitate ca un laser îmi străbate locurile lumii moarte; curg prin mine-n vase sparte fluvii, fluidificate trupuri prea însângerate de pumnale împlântate pe altare deocheate; curge cerul tot prin mine în șuvoaie abisale și-ntre sânii mei se naște sfânta vale, liturghii nepământene curg prin mine și perene curg flăcările unui rug, ard izvoarele cu lapte, apoi curge mai departe albul, trece-n roșu sfânt lacrima cât un Pământ curge în eternitate și-n fiorul de pe spate simt explozia în moarte; toate curgerile toate curg prin mine ferecate, ……………………………… ……………………………… trece sângele prin mine adunat din plante roșii, fluviul sfânt din adormire mi-a scăldat vuind stămoșii, oase albe, prea albite de lumini solariene, mi-au crescut în mine munții, forme strict nepământene, port pe-o tâmplă vale-adâncă prinsă-n ceață curgătoare sub a cărei piatră moale scurg șuvițe sânge dens ce transformă sub căldură fruntea mea într-o mare de condens, ……………………………… ……………………………… nasc refugiile toate libertăți nepământene, populații reâncarnate printr secole vuiesc cântece de libertate, sclavii curg în șiruri lungi de cordoane mortuare, libertățile pierdute de prin peșterile-adânci cresc în sânge și duhoare, cresc eroi înlănțuiți sfârtecați în maxilare de păgâni neinstruiți canibali de carne sfântă ce cuvântă frazele distrugătoare, focul jertfei iată-l gata, jertfă: carnea de creștin tigva plină suculentă hrană tribului cretin ’napoiat, neștiutor el devoră cu plăcere creierul de gânditor, curg încet prin colțul gurii cinci istorii învățate și mai curg și-nțelepciuni, dintre dinți își scot o carte, trec minuni după minuni spre sfârșitele genuni cu abisuri dislocate, de-alte creiere nebune aruncate pe altare vag distruse și servite gurilor devoratoare, …………………………. …………………………. port în mine năruirea, poartă plasma mea flagelul, am trecut din lumi ascunse în conturul de aici, „opt culori conduc penelul care pune pete mici peste formele luminii”, consistențele dispar sub văpaia sângerie, cenușite vânturi calde dune nasc pe rădăcini, în vapori se scurge râul către norul prăbușit într-o ploaie topitoare, înecată într-un drum, strict păzit de-o statuie de lignit, …………………………… …………………………… curge râsul curge ploaia, sub privirile tăcute vrajba semenilor curge continentele-s pierdute zac orașele-n penumbra veștii triste de uitare cavalcada-ngrijorării curge sigur, curgătoare, curg în stoluri migratoare, împăiate, specii stinse, frazele hotărâtoare spre ermetic curg concise, curg minunile gândirii din materii stilizate, dinspre noi se duc flegmatic în hazard, se scurg freatic, curge râsul, curge doliul, printre crucile plantate, nebunia-mpodobită curge prin perechi desperechiate, zarurile-n zbor de joc sar din oase conturate în pătrate cu noroc, ……………………………. …………………………… în mișcare-i concentrată toată carnea lumii toată, prin ea curge curgătorul, sacrul curge scurs din tot și strâns sub cruce când doarme Mântuitorul; putrezirea stă să vină să înghită carnea lumii toată, unde e carnea divină să se-opună, să oprească topitoarea să nu curgă curgătorul, unde e Măntuitorul ? …………………………. …………………………. curg războaiele agale pe sub Arcuri de Triumf, marmure se scurg sub dălți vrând să prindă morți în ele, trec cadavre înșăuate, cai frumoși rămași desculți de potcoavele lor grele, căi de sânge întărit poartă tălpi de cavaleri ce-au dorit să iubească sub măslinul înflorit, zale conținând carnații zac pe câmpuri nearate înlăuntru curg ospețe de insecte înfometate, bălți cu limfă transparentă prind în ele ceru-ntors, un genunchi în penitență e total desprins de-un tors, curg iubirile prin cripte, curg dureri sfâșietoare, peste dale de morminte, spirite eliberate lasă trupurile grele pe aleile pavate cu carnații putrezite, ………………………… ………………………… criptele universale trec iubirile în ură, regi opriți în oseminte giulgiuri arcuiesc a pace, urlete fără măsură, trec prin gât de dobitoace printre dinți de aur moale șlefuit de dulci cuvinte, puse-n slujbe triumfale, ……………………………. ……………………………. curge marea către țărm curge țărmul către ape cărnuri vii se risipesc alungate din sidefuri care nu mai strălucesc, curge cerul către mare marea-și saltă valu-n cer stau meduze-otrăvitoare să cuprindă trupuri calde de ființe cu porniri devastatoare, curge aerul prin spațiu spațiul soarbe tot ce-i aer suflete închise-n sfere răsucindu-se-n spirale vor să treacă-n Efemere, ………………………………. ………………………………. duși în vâlvătaie brazii plâng rășini adormitoare, umbre verzi atămâiate trec pădurea către vale, valea morții trist pavată cu granit sec și sterp, acoperită de o forță brusc pornită dintr-un punct negru și dens de-unde Universul, straniu s-a născut vuind materic, întinzându-se imens. ……………………………. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate