agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2001-12-02 | |
Biserica trista se-nalta spre cer
Inconjurata de moarte si de stafiile Celor ce au fost candva oameni, Si acum sunt numai tarana. In noapte, stele si luna palpaie reci, Parca vestind furtuna Ce va urma... Un corb trece singur, Croncanind a moarte, si se asaza Pe o cruce rupta si intoarsa, Cu ochii-i sticlind in negura noptii. Cimitirul, ce adaposteste atatea suflete, Pare acum o umbra dementa Ce vrea sa ma atraga spre ea. Iar eu, bucuroasa de atentia sa, Ma las inghitita de noapte, Crezand ca voi muri Si ma voi alatura acelor multe spirite La fel de singure si de uitate ca si mine. Dar... nu mai e! A mai ramas doar fumul Inecacios si agonic. Eu stau intinsa Pe un mormant, si simt cum sufletul Meu ratacit ma paraseste, Lasandu-ma sa mor... Insa eu am murit de mult. Acum e numai chinul dinaintea uitarii. Cade o stea, la fel de moarta ca si mine. Macar stiu ca nu ma voi stinge singura... O stea de pe cer se stinge o data cu mine. dar ce folos? Ei ii va lua alta locul, Si mie la fel. De fapt, locul meu A fost deja ocupat de vid. Poate ca nu trebuie sa impiedic nimicul Sa ma absoarba si pe mine, Nu numai locul meu. Asa voi sti Ca pentru nimeni nu voi fi existat vreodata. De aceea, in cimitir, aici e casa mea...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate