agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-12-25 | |
politică și vis cu litera Qoph
1. să ne apropiem de circul înfrînților cu o reverență, îngerii Abelé își caută sosiile într-o țară de praf rece veniți, strălucitori zei de carton, aprindeți în oraș lumina cu care se vor îndopa obrajii aurolacilor din jurul Palatului Parlamentului, vorbiți într-o limbă tare despre lungimea intestinului gros și felul în care se reflectă Constituția umoristică pe scala slăbiciunilor omenești, scoateți untul din cuvinte și juisați, poporul vede în voi sexul comunal, felinarul roșu din Calea Victoriei și luminal și din nou doamna Bridge își lungește gîtul peste pod: de la un mal la celălalt, discursul despre cultivarea la om a dragostei de țară va scoate morții din groapa comună a iluziilor. și în vis ei rămîn umflați și lenți, morții mamelor de carton 2. să ne trezim, așadar, în fiecare noapte și să ne îmbrăcăm în îngeri parțial color. de jur împrejur, fețele bine luminate ale zeilor de carton se descuamează cum pielea de sclipici a prostituatei din gară. în fața fiecărui afiș electoral stă umbra unui Humbaba ce ne va tulbura somnul și buna digestie de peste ani: nu mai sîntem tineri și intestinul gros macină acum în andante muzica de tribună peste praful rece al Estului se așterne masca de operetă a revizuirilor: cel mai bine costumat este acel minidictator anexat unui trombon făcut după topirea secerii și a ciocanului. nici măcar sexul nu i se mai vede, darămite nexul. important e că suflă. la miezul nopții voi sta în genunchi în fața ușii de la sobă și voi mînca cenușa zilei. din pielea de înger voi ieși mai drac și voi citi tot ce trebuie să știu despre om dintr-o broșură guvernamentală. se vorbește cam mult la Academie despre rolul îngerilor în experimentele socio-politice. expertul în îngeri a avut o înmormîntare săracă. a venit și domnul Pleșu și a luat notițe 3. să nu ne aprindem iluzii în ceafă: tot glonțul ne va străpunge mai ușor speranța. ne vom liniști pe măsură ce hipofiza noastră de stres va începe să dea rateuri și atunci vom bea din ce în ce mai multă apă din Dîmbovița. nu vor mai face valuri degeaba teoriile despre globalizare. vom avea iluzia că harta ține loc de fericire, în timp ce anumiți indivizi, cu craniile lor rase, vor strînge hățurile pămîntului și vor pleca acasă, la Bumbești Livezeni, cu calul nostru de rasă. cum să tai un cal de rasă și să-i scoți ochii cînd alături stau ăia de la BBC și filmează la comandă cît de barbari sîntem cînd nu ne vindem țara noapte de noapte mîncînd cenușă voi ieși din pielea de înger și voi pleca la mama cu metroul. mi-e dor de oasele ei, patrie 4. nimeni nu iese prea viu din iluzia că zeul cetății este un președinte apar. stăm ce stăm în mirosul de tămîie și ne rugăm pentru sănătatea președintelui, pînă ce ne trezim într-o bună zi că degetele noastre descărnate nu mai pot cuprinde trei octave ca înainte, în timp ce aripile domnului președinte sînt din ce în ce mai largi, zborul mai înalt. nicicind nu poți ajunge vulturul de apă: cuibul lui crește în plaurul unei hiperbole. pianul nostru s-a dezacordat veniți, acordori de carton, să descompuneți în scînduri instrumentele noastre de acutizat pofta de viață, tocați în note mărunte și tonuri calde iluzia că viața merită trăită oricum cu voie de la președinte. unii nu se mai satură să fie la fel de domni pe cît au fost de tovarăși, în timp ce pielea mea de înger s-a întors pe dos plină de sînge. ne aflăm din nou într-un plan sub presiune. în zona seismică Vrancea, localnicii fac mămăliga mai groasă și astupă cu ea găurile din trupul copiilor fără viitor, care vin pe lume tot mulți și mici ca pe vremea împușcatului. avem poftă să ne-o punem prin internet. satul înflorește în www.mucegai.ro. copiii satului pleacă în rai direct din burți de cargoboturi. și ce-ar mai spera, în fond, de la sodomia națională? 5. ce știe Europa despre noi, de fapt, decît că avem o mică deschidere impudică la Marea Neagră, că am avut o țară și am dat-o pe un bazar, în timp ce peste obrazul cast al intelighentiei se așterne fumul gros de la petardele de celebrare a VIP-urilor? într-o noapte, pe la ora douăsprezece, cînd ne vom trezi din somn și ne vom îmbrăca pentru plimbarea ceremonială de somnambuli de carton, Europa va trece și ea pe acolo, mai trează ca niciodată, însoțită de ultimul ei amant: nu va avea ochi pentru noi, îl va sorbi din ochi pe el, nebunatica 6. dacă ai apucat să cobori în circul iluziilor ca înger, ești pierdut, zilele sînt mai scurte în țara care nu te mai vrea. te-ar hrăni ei, guvernanții, și cu crochete pentru pisici, însă tu, cetățeanule, ești un papagal cu ciocul mic. asta ți s-a băgat în cap că trebuie să faci ca să ajungi departe. cît de departe ai ajuns, se vede numai acum, cînd te scoli la miezul nopții, te așezi în genunchi la ușa sobei și mănînci cenușă domnul Freud nu a avut dreptate. sexul nu poate începe să roadă ființa pînă ce nu i-ai dat îngerului puțină cenușă pe gușă între un raport de țară în creștere și altul nu e decît un mal de idei ce transformă oamenii în variabile rîuri aleatoare: pe hîrtie ei par curgeri domoale, dar mogîldețele de mai apoi se zvîrcolesc și au crampe, ba chiar și convulsii.. lungimea la laț este constanta universală a poporului meu fără libertate interioară 7. măcar de-aș ști să tai ultimul copac din cerul de noroi al patriei fără să mă doară poziția de capră a vecinului în care se complace doamna Bridge: așa cum stă, privind senină trecerea Dîmboviței prin fața tuturor victoriilor noastre asupra cartonului, trecutul pare un iubit vicios al Estului, iar viitorul un oarecare amorez pofticios. dragoste la summit sa fie, că prețul se stabilește după în timp ce noaptea se prăbușește fără suflare cum îngerul Abelé într-o fereastră logică, mă uit la pașii mărunți cu care managerii mioritici străbat poteca ce duce la liman și mai presar și eu niște grăunțe: ademenită de mirosul de pop corn, Europa ne-ar putea citi ideile incoerente numai apropiindu-se de noi ca o găină *** Blog Angela Furtuna |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate