Humbaba în dimineți fără prihană




după ce toate fanteziile politicienilor se sting,
rămîne zațul cerului picurînd noroi în ziua de azi și
în ziua de apoi,
așa gîndește Humbaba în diminețile lui fără prihană
cînd se consideră și un adevărat Escu,
înrudit cu notarul celest Metatron,
dar este așa o nevoie de organizare,
oameni buni,
așa o nevoie să muriți după schemă,
și să nu fiți de acord, totuși,
cu eutanasia pasivă
cîndva vom trece un prag peste pămîntul văzător
nimeni nu va sta de vorbă cu îngerii
nimeni nu va avea dinți de dat și vis de dus
ci numai transomenescul șiș al improprierii în plus



să te tragi, pasămite, din magicieni, e o chestie
dar mai tare e cînd nu te tragi din nordul blestemului.
vine ziua cînd te întîlnești cu politicianul și îi spui:
tot Humbaba te cheamă? și ai escu-manie?, sau mai bine
punem de un partid și creem o lume
la care se referă cu adevărat toate teoriile tari
atunci cînd nu se referă la ființa din zoon




în cazul vostru, la impromptu cu o combinație
de linii de forță, lumea se resimte ca o babă
crăcănată ce cară în porii scheletului
coșul zilnic și-și face semnul crucii,
privind la Humbaba, baba
prin rugăciune, e știut, baba îți face un vițel
la o treime din marimea naturală,
îl taie în gînd
și se simte vinovată cînd îl mănîncă,
ștergîndu-și cu amin gura edentată prea sărată



întors din zilele cu politicieni ca dintr-un organ
de muls speranței caimacul, Humbaba zappează
pe telecomandă și își vede chipul pe toate canalele:
Humbaba în vizită la Paris,
Humbaba hîrjonindu-se cu copiii nespălați de la creșa numarul doi,
Humbaba tăind funia de inaugurare a unui partid puber,
Humbaba coborînd din avion pe pămîntul patriei cel
atît de mototolit de ghearele prietenilor jucăuși,
Humbaba strîngînd în brațe un veteran resuscitat cu
un kilogram de făină și un salam fără soia,
Humbaba dînd un sărut pasional Bătrînei Doamne Europa
pe același loc unde o împunsese mai anțărț cu sula în coaste,
Humbaba stînd gînditor în fața unui clavecin plin cu
muzică de dus fecioare bine temperate în bejenie,
Humbaba în sus, Humbaba în jos,
mi se pare că zigotul nației se duce pe rîu în sus-
sturion pătimaș, ieșind din cele șase direcții cu care
numele i-a construit universul și luînd-o pe-a șaptea,
zapp, ecranul se umple cu body-guarzi și
nu e bine cînd totul se termină din nou cu același bine



Humbaba nu mă vede, nici cît țînțarul bîzîind,
mirosul de ființă nu-l mai știe tălmăci, vomită,
îi face rău ieșirea la lumină a cuvîntului ce spurcă.
în diminețile sale fără prihană, pe Humbaba îl apucă
dorul de Escu, ruda preabună a notarului celest
Metatron și atunci face zapp-zapp
dînd fuga nițel pînă la toate celelalte rude,
milioane de viței la o treime din mărimea naturală,
rumegînd liniștiți în mentalul colectiv de stupid people





***
Blog Angela Furtuna