Azi văd contrastul între trecut și viitor,
știm puțin din ce-a fost și nimic din ce este,
mă consider tot tânăr dar totuși am să mor,
să nu dăm comorile pentru-o tristă poveste.

Erau cândva războaiele pe câmp și dealuri,
își plângea băiatul o mamă credincioasă,
acum își dau viața pe banii dintre valuri,
luptele-s pe străzi, moare și mama acasă.

Respect și demnitate devin arhaisme,
minciuna și hoția produc succesele,
dar sunt medicamente pentru cataclisme
și pot avea mult zâmbet toate miresele.

Păstrați statuile cu străluciri eterne,
așezați un voal pe poarta sărutului,
columnele cu amintiri atunci vor cerne
stropii de horă pe răsuflarea naiului.

Vom strânge sudoarea-n istorii adunată,
în căutarea demnă a dorului stăpân,
stânca iubirii să rămână neuitată
și eu să plâng de bucurie că sunt român.