agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3770 .



lame
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [andreighe ]

2004-12-30  |     | 



Lame

înainte de a-i tăia


lama destinsă ca o femeie tolănită în pat
le zâmbea merelor prinse între geamuri
pe pervaz 5 mere nici o idee despre compot
nici o singură urmă n-am să las înot



azi am să dau din nou de mâncare la porci
se vor aduna ca la o împărtășanie din mâna mea
peste râturile lor bucăți de dovleci tari plescăindu-le
râturile plescăindu-le ochii și nici un alt sunet
nu se lăsa peste curtea interioară
din nou porcii ca niște flegme scuipate
în cerc se vor strânge ca la spovedanie
să ia din mâna mea lături boabe fierte
semințele bunicului uscate în pătul
căzând orbi schiori pe gâtlejele acestor prăpăstii
fără de sfârșit care mănâncă mult mai mult
și se îngrașă, porcii



locul crimei înainte de toate apoi…crima

crăciun adică nu șnițel perfid sarmale caltaboș
cârnați subliniez adică totul dintr-un porc tăiat
anume dacă doi aș fi spintecat ar fi fost
de două ori mai multă carne și probabil două
pomeni animalele ar fi mâncat pe săturate cele 5 mere intoxicate
deasupra geam dedesubt geam între ele cuțitul
la capăt mâna mea mângâind mânerul
lături noroi și nimic altceva
tu și tu și tu prietene mi-l țineți bine de cele 4 picioare
îl trag de piciorul din față
(în rest fond galben de guițături și tentative de apărare)
ca și când s-ar împiedica se dă o dată pe spate
gâtul e liber nu va mai trebui să respire
odinioară am mângâiat gâtul
înfig din ce în ce mai tare cuțitul
vena mare se simte la mână când dai de ea
aceeași mână care a-mpărțit mere dovleci spintecați
și semințe galbene îi ia viața
pe degete se scurge cald ca o izbăvire sângele
acestui porc curând o baltă închegată
în gerul lui decembrie din care nu se mai naște nimic

asta ne face poftă suntem doar noi cei patru
tăietori de porci și pentru o țuică fiartă le facem
felul pe rând fără grabă restul vă privește
nouă ne e indiferent dacă e sedat
noi nu am putea să fim sedați
lama cuțitului n-ar mai tăia

îmi șterg nasul cu mâneca porcul își dă
ultimul grohăit am să-i tai capul și-am să-i
fac în șunca de pe frunte o cruce tresare la picioarele mele
în crestăturile cuțitului am să-i pun mălai și sare
cuțitul prietenul meu zâmbitor
își șterge zâmbetul pe pantalonii mei

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!