agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-12-30 | |
Lame
înainte de a-i tăia lama destinsă ca o femeie tolănită în pat le zâmbea merelor prinse între geamuri pe pervaz 5 mere nici o idee despre compot nici o singură urmă n-am să las înot azi am să dau din nou de mâncare la porci se vor aduna ca la o împărtășanie din mâna mea peste râturile lor bucăți de dovleci tari plescăindu-le râturile plescăindu-le ochii și nici un alt sunet nu se lăsa peste curtea interioară din nou porcii ca niște flegme scuipate în cerc se vor strânge ca la spovedanie să ia din mâna mea lături boabe fierte semințele bunicului uscate în pătul căzând orbi schiori pe gâtlejele acestor prăpăstii fără de sfârșit care mănâncă mult mai mult și se îngrașă, porcii locul crimei înainte de toate apoi…crima crăciun adică nu șnițel perfid sarmale caltaboș cârnați subliniez adică totul dintr-un porc tăiat anume dacă doi aș fi spintecat ar fi fost de două ori mai multă carne și probabil două pomeni animalele ar fi mâncat pe săturate cele 5 mere intoxicate deasupra geam dedesubt geam între ele cuțitul la capăt mâna mea mângâind mânerul lături noroi și nimic altceva tu și tu și tu prietene mi-l țineți bine de cele 4 picioare îl trag de piciorul din față (în rest fond galben de guițături și tentative de apărare) ca și când s-ar împiedica se dă o dată pe spate gâtul e liber nu va mai trebui să respire odinioară am mângâiat gâtul înfig din ce în ce mai tare cuțitul vena mare se simte la mână când dai de ea aceeași mână care a-mpărțit mere dovleci spintecați și semințe galbene îi ia viața pe degete se scurge cald ca o izbăvire sângele acestui porc curând o baltă închegată în gerul lui decembrie din care nu se mai naște nimic asta ne face poftă suntem doar noi cei patru tăietori de porci și pentru o țuică fiartă le facem felul pe rând fără grabă restul vă privește nouă ne e indiferent dacă e sedat noi nu am putea să fim sedați lama cuțitului n-ar mai tăia îmi șterg nasul cu mâneca porcul își dă ultimul grohăit am să-i tai capul și-am să-i fac în șunca de pe frunte o cruce tresare la picioarele mele în crestăturile cuțitului am să-i pun mălai și sare cuțitul prietenul meu zâmbitor își șterge zâmbetul pe pantalonii mei
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate