În locul tău coboară steaua
până la mine
și lungă-i calea dorului,
nespusă,
neumbrită,
în umbra pământului;
poate doar
într-un colț de cer
desenată pe Calea Lactee.
Mai știi...
iți cântam adesea
să adormi
pruncule,
în brațele mele de ape,
de dealuri,
cu păduri și nopți de Sânziene.
Tu oare te bucuri
sau dormi?