Niculina OPREA




Regăsirea prin poezie*


Volumul Biancăi Marcovici ,,Puțin blond cu mult farmec’’ (Ed. Hasefer, București, 2004 cu o prefață semnată de Paul Cernat) este o antologie de autor care tulbură prin tonul simplu și direct fără fandoseli feminine așa cum am fi îndreptățiți să credem gândindu-ne la titlul puțin obișnuit.
Până la plecarea din țara, Bianca Marcovici a publicat Marii anonimi, (culegere de poezie editată prin concurs, apărută în Invocații), Ed. Junimea, Iași, 1985, Ochiul cuvântului, Ed. Litera, București, 1987 și Dincolo de paradis, Ed. Litera, București, 1989. După stabilirea din 1991 în Israel autoarea a publicat următoarele cărți: Revolta sângelui, (,,Cronica’’, Iași, 1992), Revolta sângelui (ediția a II-a, ,,Minimum’’ - Tel Aviv, 1992), Intermezzo (,,Menora’’, Rehovot, 1992), Casa din noi (Haifa, 1993), Dincoace de paradis - Haifa, 1994, Schițe de portativ (proză scurtă, Haifa, 1995), Magia pietrei (Petah Tikva, 1995), Poems (Petah Tikva, 1996), Schițe pe portativ - Haifa, 1995, Þara extremelor / Land der extreme, (München, 1997 ediție bilingvă, împreună cu Radu Bărbulescu), Mămăligă și caviar (Haifa, 1998), Amprente (Ed. ,,Papyrus’’, Tel Aviv), Amprente, (ediție a II-a, adăugită, Ed. Clusium, Cluj-Napoca, 1999), Haifa zidurilor de sprijin (Ed. Cronica, Iași, 2000), Puterea cuvintelor (Ed. Minimum, Tel Aviv, 2001), Întoarcerea cuvintelor (Ed. Cronica, Iași, 2001), Cireșe amare (München, 2002; ediția cuprinde și poeme în limbile germană și engleză, editor și traducător Radu Bărbulescu, Noemy Marcovici), Aburi de femeie (Ed. Haifa, 2004).

DIN REVISTA "CALENDE" NR 2 PITESTI, 2005 pag.(78-80)

Puțin blond cu mult farmec este o carte străbătută de neliniști apăsătoare ale cărei poeme, așa cum spuneam la început, pe cât de simple la prima vedere pe atât de tulburătoare în profunzimea lor. Poeta deschide cartea cu un poem cutremurător: ,,Unde mă întorc dau de vocea mea interioară, / nu o ascult, cu toate că instinctul / mă aruncă la vale; / uneori sunt plagiată, / îmi aud vocea falsă care-mi dictează:/ nu te duce acolo, / nu întinde mâna celei sau celui / care nu-ți recunoște mersul! / Dar nu mă las / sunt mai puternică decât zic ei, zic / și mă împing în valuri / să primesc în față / stropii de venin!’’ (Vocea interioară, pag. 15).
Poemele Biancăi Marcovici sunt detalii de viață, poeta își creează propriul univers tocmai pentru a reduce din ,,dificila acceptare de către spațiul de adopțiune’’. Prin puterea cuvintelor Bianca Marcovici ajunge la regăsirea prin poezie. ,,Puterea cuvintelor mele / doar pe o copertă / doar în suflet. / Întoarcerea cuvintelor mele / nostalgic acasă / doar pe o copertă / doar în colțul poetului / din dulapul arhiplin! / Puterea dragostei mele / nu stingherește pe nimeni / e doar o corecție la traiectoria / ce trebuie s-o presupun - / curbura spațiului e semnificativă / nici un consum de energie - / Șema Israel, Zidul Plângerii / mă ademenește,/ mă liniștește, / mă susține!’’ (Puterea cuvintelor, pag.162). Pentru poetă nevoia de poezie este aproape o nevoie organică: ,,Când îmi iau câteva clipe,/ să-ți configurez aburii femeii din mine, / când tu îți închipui doar / pactul nostru ca un zid, / (cel de la Berlin a fost derâmat!), / iar cel dintre noi e o perdea de fum / și o casă-poem, / neîncăpătoare, / unde nu te doresc și nu te voi dori vreodată / doar să-ți simt prezența / ca o boare de vânt pe obrazu-mi, / nevoia de poezie!’’
Bianca Marcovici se desprinde cu mare ușurință de lumea reală, cu sigurnță studiile muzicale ale autoarei joacă un rol în acest sens, ea trece în imaginar unde construiește imaginile în care se simte cel mai bine: ,, Tu îmi arunci trandafirul / tu ucizi taurul, / eu mă voi ascunde / în brațele tale, / să mă aperi / de mine, / cel puțin, / când și eu doresc toreadorul / tot atât de puternic / învingându-l / pe Gaudi / arhitectul poemului meu.’’ (În arenă, pag.167)
Fără a uita vreo clipă că locul de refugiu este altul, autoarea spune: ,,(…) // Nimic nu-i inutil în a te regăsi / Triunghiul Bermudelor / și Groapa Marianelor e-n noi./ Doi poli ai iubirii, / unul e-n celălalt / și toți suntem / clepsidra albastră, / dar nisipul tău / nu poate construi / castelul meu de nisip / eu am liantul purității / și apa grea.’’ (Voi găsi locul, pag.185)
Starea acută de dezrădăcinare pe care o simt cei mai mulți dintre scriitorii noștri plecați în toate colțurile lumii e prezentă cum nu se poate mai bine într-un poem cu un motto aparținând poetului Sorin Anca, și el stabilit dupa 1990 în Germania, autor și editor a numeroase volume de poezie precum și al revistei Galateea. ,, Îmi scrii din Dachau / locul de care oricine-și amintește / cu groază…/ Tocmai din locul acesta pângărit / primesc semnul poetului, / semnul cuvântului rostit / de dincolo de neputință. / încercăm să schimbăm ceva, / să modelăm “o nouă trezire” / fără să fim niște intruși / în propria nostră viață…/ jurnalul meu pasiv / e tocmai nevoia / de a mă naste / din nou / într-o lume mai bună, mai onestă, / neținând mâinile la sân! // Masivitatea lucrurilor deja / rostuite, dezrădăcinarea, / sunt mai mult decât / o privire aruncată / într-acolo / unde se naste vârtejul / aducător / de răspunsuri. // Salvându-ne urmașii / ne-am îndeplinit misiunea.’’ (Îmi scrii)
Bianca Marcovici, poeta care s-a născut ,,…aproape de teiul lui Eminescu’’, își amintește cum: ,, Urmele mi-au fost șterse / cu migală. / Întâi mi-au desființat adresa./ Mai apoi mi-au dărâmat poemul / făcut din cărămizi / vezi bine, fără liant./ Apoi mi-au pus o cunună pe cap / fără flori / din când în când duceam mâna la cap/ să mă trezesc / la realitatea progresistă / de neîmpotrivire și nepotrivire/ la ambalajele publicitare / mai târziu mi-au sădit un steag de/ recunoaștere a luptei mele / cu morile de vânt / (mi-au zis cămă pricep la construcția lor/ e ceva în sângele meu albastru), / zguduitor să / constați dezastrul / când pachetele cu cărți / nu ai ajuns / în Þara Sfântă, // mai târziu mi-au deschis porțile Asociației / tel-aviviene / tocmai / plecaseră aproape toți.’’ (Antecedente, pag.31), semn ca în conștiința poetei presiunea psihică încă exista, amprenta acestei presiuni nu poate fi ștearsa din memorie. Mai mereu există un ,,dar’’: ,,Am prins rădăcini la etajul zece / văd sinagoga reformistă / văd o parcare / n-are cine să-mi picure mir / pe gura cheii / n-are cine / să mă apere de mine / aici în Haifa zidurilor / de sprijin. / Grădina mea a rămas Dincolo. / Mi-am luat cu mine semințe și / frunze / le-am împrăștiat pe le prieteni / să prindă rădăcini undeva / în nisip și apă sărată / să mi se pară că-i posibil. / să renască floarea de colț - / miresmele vreau să le simt cândva / aromele …/ Coarda n-a plesnit!’’ (Grădina mea de dincolo)
Chiar dacă ,,Pe retine rulează mereu filmul Sylvia Plath’’, Bianca Marcovici jonglează excelent cu sensul lăuntric: ,,Lasă sensul lăuntric / nenumit, / ascultă-mă pe mine, / lasă orice femeie / să se simtă / cale de o carte – femeie – / punctul tau de atracție / sau respingere, / scrii lucruri dureroase, / te răscolesc precum Nichita, / te depun ca nisipul la mal / te storc, / te învăluie, / te adoră, / sfâșie inima negândului, / chiar cea de fier.’’ (Lasă sensul lăuntric!).
Lirica Biancăi Marcovici este o lirică erotică, autoarea mânuiește ideile și imaginile cu mare ușurință în deplină siguranță aducând texte elaborate și cu o încărcătură emoțională pe măsură. Ceea ce impresionează în poemele poetei e tocmai sinceritatea pe care ea nu o ascunde.

Bianca Marcovici face o figură aparte printre scriitorii români din diaspora păstrând legături destul de strânse cu semenii din țara, creând alte legături, mă refer la cele electronice, autoarea fiind posesoarea unui site de poezie frecventat de scriitorii acestei planete, unde scriitorii se găsesc sau se regăsesc și o iau de la capăt.

Puțin blond cu mult farmec este o carte binevenită pe piața literară românească unde talentul autoarei este dublat de talentul editorului. Cu o ilustrație pe prima copertă aparținând lui Baruch Elron și prezentare grafică semnată de Gh. Chiru, cartea de față e una dintre cele mai elegante cărți ale anului 2004.


* Bianca MARCOVICI, Puțin blond cu mult farmec, Editura Hasefer, București, 2004