agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-08-07 | | La editura „Minela”, a apărut în decembrie 2022 volumul de versuri „Albăstruiu și alte poezii” de George Pașa. Cartea are 73 de pagini, format A5, ilustrațiile de pe coperți fiind realizate de Dorina Popovici (desen cu titlul „La marginea infinitului”, pe coperta 1) și de Ioan-Mircea Popovici (fotografia „Pescărușul ia tonul albastrului”, pe coperta 4). Volumul conține poezii și poeme în prozodie clasică, fiind compus din două părți. Prima parte e reprezentată de poemul „Albăstruiu”, care, în cele 21 de secvențe ale sale, prezintă aventura poemului, în relația cu sine, cu autorul și cu lumea. De la o secvență la alta, sunt abordate toate tipurile de rimă, versuri în măsură egală (de la endecasilab până la alexandrin și versuri mai lungi, de 17 și 18 silabe) sau inegală. Autorul a încercat să realizeze un alt fel de „poem care se scrie pe sine”. A doua parte a cărții conține alte poezii și poeme în prozodie clasică, încheindu-se cu un grupaj de sonete. De remarcat faptul că o parte dintre texte mai pot fi citite și pe site-ul „Agonia.ro”, site căruia autorul îi rămâne fidel, nu doar pentru că aici a publicat primele sale texte. Albăstruiu 21
Aripi albe, arse-n zborul pe un cer de fum și iască, beau albastrul stins al mării dintr-un val ce-o să renască o furtună de-nțelesuri pentru minți răscolitoare; poate chiar de-aceea lumea stă în vieți întrebătoare. Poate chiar d- aceea zborul nu se-oprește niciodată: moare-un timp, dar vine altul, iar tăcerea vinovată își găsește leac în zborul temerar și plin de cântec, adormind vinovăția, vindecând-o chiar din pântec. Și de-aceea lumi senine nu se-ascund de ochiul morții; ele trec ușor de norii ce încurcă firul sorții. (Dar, fii sigur, se descurcă. Pân’ la urmă, încâlcirea face drumul doar mai aspru, ca să-și merite sclipirea steaua-aceea ce te poartă către fapte de ispravă, ține gându-n ape calme și-l ferește de otravă.) Vis senin, purtat de cântec, semn de alb și de iubire, trece vesel Albăstruiu în cel zbor spre mântuire.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate