NOTÃ: Mesajul, mai bine zis, articolul care urmează, nu este gratuit. Cititorii care vor avea plăcerea să o citească sunt invitați de autor să facă o pomenire ( să dea un acatist de pomenire, și mulțumire ) părintelui Cleopa Ilie, într-o biserică română, ortodoxă, în zilele care urmează. Valoarea acatistului este de 1 leu ( 1 RON ). Mesajul se adresează unor creștini de onoare. Cei care au onoare, și nu vor dori să urmeze dorința mea ( a autorului ), sunt invitați să nu citească mesajul de mai jos. Cei care nu au onoare, și o vor citi, fără a da acatistul ( cu valoarea menționată ), să aiba în vedere că vor avea față de mine această datorie, pe lumea de apoi.



Paradisul



Pe drept cuvânt, lucrurile cu adevărat capitale ale vieții trec neobservate. Nu cu mult timp în urmă, în concediu, aveam de rezolvat într-o zi de duminică o pană de cauciuc. O roată pierdea aer, dar câte puțin, se mai putea, încă, merge. Primesc informațiile necesare, și ajung la vulcanizare. De fapt, la 4 vulcanizari. Toate, închise. Primesc asigurarea că una, cel puțin, se va deschide până la urmă. Aștept. Deodată, simt că am o urgență fiziologică. Nici-o toaletă prin preajmă. Doar o femeie în vârstă, în fața unei porți, vindea niște roșii. Nu vă supărați, întreb, aveți o toaletă? Da. Și femeia mă conduce la o toaletă de țară, prăpădită, dărăpănată, ca vai de ea. Mă uit în jur după o bucată de hârtie igienică. Nici urmă. Dar o bucată de hârtie aveți? Întreb. Femeia caută prin casa coșcovită. Se întoarce victorioasă cu o jumătate de copertă de revistă veche. O iau plin de recunoștință. După un timp, în care trăiesc o omenească senzație de ușurare, revin, de la toaletă, la femeie, și îi intind o bancnotă de 7 pâini. Vă mulțumesc foarte, foarte mult! Îi spun. Dar eu nu primesc banii, îmi spune femeia. Cu multă insistență, îi primește.

Bătrâna mi-a oferit paradisul ei: toaleta personală, și o bucată de hârtie găsită cu multă strădanie, în casă. Pe gratis. Am vecini, concetățeni, conaționali, terrieni, cu ziduri de doi metri, vile care întrec de câteva ori dimensiunea unei biserici, camere video, interfon la intrare. Mărturisesc că nu aș avea niciodată curajul să sun, să le cer să îmi permită să le folosesc paradisul: WC-ul, deși paradisul este locul spre care, și regii, merg pe jos.