agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-04-01 | |
Puțin blond cu mult farmec, Editura Hasefer, București, 2004, 204 p.,
Cu o prefață de PAUL CERNAT. Figură importantă a liricii israeliene de limbă română, Bianca Marcovici își adună, în această antologie, "poeme alese" (deci "cu mult farmec"), deși are undeva modestia să se considere încă "Doamna Mereu Debutantă". Poezia evident, a blondei scriitoare are, după cum bine observă Paul Cernat, "o dublă mișcare".Prima, și cea mai evidentă la o primă lectură, este nevoia de repliere spre interior, spre sine ("Toate poemele mele amintesc de mine le-am scris explorându-mă" , ne asigură în chiar Toate poemele) cu intenția de a se apăra de agresiunea lumii exterioare. De aici provine nu doar din pluralitatea ipostazelor femeii să-i spunem comune-iubită, soție, mamă,fiică , poetă-ci și din harul ei deosebit, de artistă în adevăratul sens al cuvântului (care are chiar ambiția de a unifica artele!) Muziciană, mai exact violonistă, Bianca Marcovici scrie deseori despre trăirile de scenă, de pe o scenă pe care se retrage, "spatele la public pumnii strânși", pentru a uita "legea junglei" în care cred spectatorii, dar și pentru a regăsi puritatea copilăriei. Și cum, nu de puține ori, muzica o dezamăgesște (Vioara spartă), ea optează, definitiv, pentru "dragostea mea-poezia", cea dătătoare de senzații fizice... Nu poate lipsi, după cum e firesc în lirica unei emigrante, o a doua tendință :cea spre exterioritate, spre implicarea socială, determinată mai ales de dorința asumării, cu luciditate, dar și cu căldură, a memoriei și a identității evreiești. Israeliancă mai întâi în "dulcele târg al Ieșilor", pe care astfel îl evocă adesea cu nostalgie, apoi în Haifa, unde trăiește și scrie astăzi, Bianca Marcovici dialogheată, frecvent și cu pioșenie, cu tradiția strămoșilor, "Zidul Plângerii", în fond, "zidul de sprijin" necesar regăsirii identității (Rădăcini, Șaul). Cartea se dovedește, astfel, o fericită metaforă a căutării și a regăsirii dublei identități, a unui...blond cu mult farmec. EMANULELA VOICU Revista de cultură poetică nr. 1 "POEZIA" IASI, 2006, pagina 242 Pentru conf. B.M.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate