INVITAÞIE

LANSÃRI DE CARTE

Miercuri, 12 martie 2008, orele 16:00, la sediul Institutului Cultural Român din Tel Aviv, vor fi lansate cele mai recente cărți aparținând scriitorilor israelieni originari din România, după cum urmează:

• Marlena Braester: Oublier en avant / Uitarea dinainte, prezentată de dl. Andrei Fischof, scriitor;
• Madeleine Davidsohn: Femeile nopții, prezentată de dl. Prof. Dr.Andrei Strihan;
• Gina Sebastian Alcalay: Înainte de a fi prea târziu, prezentată de dl. Octavian Șerban, consilier diplomatic, Ambasada României la Tel Aviv;

•
Bianca Marcovici: Impactul virtualului, prezentată de d-na Gina Sebastian Alcalay, scriitoare;


• Riri Sylvia Manor: Save as …, prezentată de d-na Gina Sebastian Alcalay, scriitoare; • Yosef Govrin: Relațiile israelo-române la sfârșitul epocii Ceaușescu – Din însemnările ambasadorului Israelului în România, prezentată de dl. Prof. Dr. Raphael Vago.

Cu această ocazie, la Institutul Cultural Român din Tel Aviv va fi amenajat un stand de prezentare a cărților din domeniul studiilor iudaice, publicate la Editura EST din București, prin amabilitatea domnului Samuel Tastet, director al Editurii EST, prezent la manifestare.

str. Shaul Hamelech nr.8, etajul VI

TEL AVIV


*** sursa, Viața Noastră, 13.03.08
Panoramic editorial (87)

„SEMNELE PESTE TIMP” ALE BIANCÃI MARCOVICI

Liviu Moscovici

Recent am primit o invitație la o manifestare literară organizată de Institutul Cultural Român din Tel Aviv, invitație căreia i-am dat curs.O seară literară- ce onorează în mod deosebit instituția organizatoare- cu participarea a cinci scriitoare din Israel (Marlena Braeșter, Gina Sebastian Alcalay,Madeleine Davidsohn, Silvya Riri Manor și Bianca Marcovici),personalități deosebite ale vieții sociale și care aduc o contribuție de seamă la diversificarea modalităților literare contemporane.
Prezența Biancăi Marcovici în programul manifestării din Tel Aviv m-a bucurat. Nu am mai auzit-o de mult recitînd... Iată că din nou Bianca Marcovici apare pe o scenă literară, în fața publicului.
-Oare cîți ani au trecut decînd această poetă din Haifa a citit prima oară în fața iubitorilor de poezie ? Cîți ani au trecut de la debutul ei literar ?
Cîteva întrebări care mi-au adus în fluxul memoriei primele apariții ale Biancăi Marcovici la Iași, la cenacluri literare, la intîlniri cu cititorii,...Uneori la Muzeul de literatură, alteori la manifestări literare la Biblioteca „Gh.Asachi” sau la bibliotecile din Pașcani sau Tg.Frumos. Au trecut peste 25 de ani de cînd am citit, cu interes, poeziile cu care a debutat in revistele ieșene „Cronica „ și „Convorbiri literare”, 25 de ani de cînd a inceput să fie invitată să citească poeziile din volumele apărute la editura locală. O prezență aparte in viața literară ieseană, o ingineră care își făcea loc în cercul poeților ,în marea lor majoritate, absolvenți ai unor facultăți umaniste...Primele cărți purtau un mesaj al unei poezii moderne, autoarea aducînd o notă aparte într-o perioadă cînd multe din producțiile literare ce apăreau erau tributare unor mode ale timpului.
Am reîntîlnit-o acum cîtiva ani,la manifestările literare de la Haifa, de la Tel Aviv, i-am citit cu atenție cărțile apărute în fie la Haifa, fie la București...Am scris cîteva cronici literare ( în ziarele „Viața noastră” din 25 iun.2004, 31 dec.2004, 29 dec.2006 și pe 12 martie 2006) în care remarcam evoluția poetei de la an la an, îmbogățirea tematică a poeziei dar și evoluția tehnicii literare personale. Mă asociasem unor critici literari care au analizat poezia ei, unii de mare autoritate ca Paul Cernat, Ioan Holban. Acestia au subliniat încrederea poetei în posibilitatea cuprinderii în tematica poeziei a „ totalității manifestărilor vieții ( și ale feminității) în măsura în care acestea declanșează acea reactivitate poetică „ specifică poetei din Haifa (v. Paul Cernat.” Introducere” la vol. Marcovici Bianca, Puțin blond cu mult farmec, Buc., 2004, p.9)..
Am recitit cu atenție volumul apărut recent: Marcovici,Bianca. Impactul virtualului”,/ Poezii. Cu o nota biobliografică/. Haifa,2007. 82 p. Am regăsit în el
„semnele peste timp” ale poetei, pentru a relua titlul unei frumoase poezii(v.p.14 din volum)...Am regăsit puterea autoarei de a dialoga cu cititorii, de a-și interoga propria ființă...Am regăsit teme asemănătoare celor cu care a pornit în drumul ei poetic, teme, care de-a lungul anilor, au căpătat o nouă configurare, o nouă dezvoltare.Importante sînt cele în care scriitoarea își exprimă încrederea în POEZIE.
Pentru Banca Marcovici , poezia nu este doar un simplu exercițiu cultural, o formă abilă de comunicare cu un cititor mai mult sau mai puțin prevenit. Ea constituie o subtilă convocare la realitatea imediată a lumii, o încredere nemăsurată în puterea CUVÎNTULUI. Încă în 1985, în placheta de debut poeta declara că POEZIA
„ e legea mea / nu vreau să trezesc pe nimeni / decît prin cuvinte / nu vreau să
dărui nimănui / setea mea de cuvînt / pînă și iubirea e un răspuns./ Starea de poem / te înalță / te înhamă/ starea de poem / poem numai al tău.../ pe care admiți / să-l citească și / altcineva / numai că / nu te poate atinge/ în
starea de poem „.

În ultimul volum găsim o altă profesiune de credință :

„...aș vrea să fii copleșit de mine / să mă cauți între paginile poeziei /pînă la epuizare/ să te usuci de dorul meu printre cotloanele sufletului/ să-ți cobori încet / încet masca virilă / închipuindu-ți bastardul ce s-ar fi născut, poemul ,/facerea lumii mele,...” ( Rodia tristeții, p. 70 ).

Poezia , o alăturare de note clasice la cele moderne, te îndeamnă la relectură,
pentru a descoperi mobilurile intime ale creației. Bianca Marcovici a ales în noul său volum să recurgă la modalități întîlnite și în volumele anterioare.Adresarea directă, implicarea cititorului în procesul ei de creație. Cuvintele capătă o adresabilitate deosebită, ca în poeziile „ sunt cu tine”(v.p.55), „criptări de gînduri”(v.p.27). De altfel, în ultima poezie citată poeta spune că „ vorbele au vîrful săgeții”, considerînd astfel posibilitatea ca cititorul să poată fi impresionat de cele citite. Miza unui astfel de discurs este, evident, deosebit de mare. Unele poeme par monologuri dramatice, altele aduc frînturi de dialoguri, ceea ce mărește caracterul de adresabilitate și de apropiere de cititor.
Unele poezii, readuc în memoria cititorului teme mai vechi. Dragostea, în aceeași măsură, pentru locurile de unde a plecat și pentru locurile în care trăiește în prezent. Iașul este orașul în care a debutat, dar este orașul în care a crescut, s-a format intelectual, a învățat să cunoască arta viorii, a învățat muzica versului...Două poezii din ultimul volum sînt elocvente: „copilărie, Iașul amintirilor „ (v.p.45), „ pe Lăpușneanu...Iași, iunie ,2007” (v.p34). Poeta e bucuroasă că în Iașul pe care l-a părăsit cu ani în urmă „ Sinagoga din Târgul Cucului / m-a recunoscut/ „.( Două poezii care ar trebui alăturate altor multe despre un oraș care nu poate fi uitat,așa cum ,în proză prof. Leon Volovici i-a închinat emoționante descrieri.(vezi în acest sens:Volovici,Leon: „De la Iași la Ierusalim și înapoi”) .Poeziile despre Iași,paginile memorialistice despre orașul moldovean scrise de Bianca Marcovici ar putea forma substanța unei cărți ,ce ar avea, fără discuție, succes ! ).
Poeziile dedicate Israelului, Haifei, Ierusalimului, sînt poezii de mare intensitate emoțională și care atestă atașamentul poetei la realitățile vieții pe care le compară cu” ziduri de sprijin” ale talentului poetic. In fața Ierusalimului poeta are o revelație:
Ierusalimul meu, noaptea viselor, divinitatea atît
de aproape, dispare aroganța spirituală,
apare grădina noastră în lumina feerică,
revelația
Zidul Plîngerii noastre
singura scenă din viața, lumină
te simți tu însuți, umbra ta e cu tine
cu inima pe Zidul de granit
te rogi pentru copiii noștri
cînd lumea-ți pare surdă, mută și bizară
și zidul împietrit îți dă
speranță.........................
(Noaptea la Ierusalim, p.67-68)
Increderea poetei în ținuturile Israelului sînt subliniate și în alte poezii precum cea întitulată „ unei poete...Muntele Carmel”(p. 16) :

„închipuiește-ți / floarea de colț stă singură, albă, Levana/ undeva pitită /
stăpînește Muntele Carmel/ e mic dar e al ei, numai al ei !...”

Ca și în volumele anterioare, poeta care are cultură artistică , reușește să aducă în poezia ei teme și motive din lumea muzicii . O poezie este întitulată „ Simfonia Spaniolă de Lalo” (v.p.7) , o alta - „ improvizație pe o coardă” (p.18-19).”Tracul violonistei” (p.28) ne aduce in memorie emoția unui artist care se prezintă în fața publicului. Poeta te intreabă dacă „ știi ce-i tracul violonistei „ și că ar vrea ca cititorul să citească o poezie întitulată „sonata lunii”...Motive muzicale apar și în alte poeme, care de altfel reiau forme și gînduri întîlnite în volumele tipărite de-a lungul anilor ...
Dar aspectul cel mai incitant rămîne totuși încrederea în posibilitățile creației poetice și ale lecturii...De altfel, ultima poezie a volumului este întitulată „Borges” și în ea se vorbeste despre paradisul văzut ca o bibliotecă ... Bianca Marcovici, se dovedește din nou o poetă cu posibilități deosebite, cu o operă care întregește, fericit, atît bibliografia literară israeliană cît și cea românească.





***
Adrian Ionita
Dezradacinare

Niciunde nu poate fi mai acut a scrie despre dezradacinare decat pe un pamant in care orice planta traieste in stare de urgenta cu un tub de ser fiziologic infipt la radacina. Lansarea de carte care a avut loc seara trecuta la Institutul Cultural Roman din Tel Aviv, sta sub acest semn, fie ca vorbeste despre o tara a desertului, a pamantului roscat, despre “degustarea locului” pe palatul unei limbi cu papile exersate la toate culturile lumii, fie despre nocivitatea virtualului sau groapa comuna a caselor ingropate de istorie.

Madeea Axinciuc, tanara si fermecatoarea directoare a Institutului Cultural din Tel Aviv, a adus la aceeasi masa spiritul unor creatori pe care cultura ii revendica deopotriva atat in Romania cat si in Israel, si a caror problematica poate fi recunoscuta universal intr-o lume preocupata de schimbare si identitate. Reflexiile de mai jos sint un ecou indirect al acestei intalniri in care scriitorul Andrei Fischof a prezentat cartea Oublier en avant / Uitarea dinainte, semnata de Marlena Braester, iar Octavian Serban, consilierul diplomatic al Ambasadei Romaniei din Tel Aviv, a prezentat cartea Inainte de a fi prea tarziu, apartinand Ginei Sebastian Alcalay care, la randul ei, a vorbit despre volumul Impactul virtualului de Bianca Marcovici si Save as … de Riri Sylvia Manor.

Dezradacinarea este un proces dramatic si transformator, dezradacinatul o fiinta cu un inalt simt al vacuitatii, perceput de multe ori ca un esec sau un triumf surd. Existentialistii ne-au invatat ca liberul arbitru nu este un dar cazut din cer, ci o optiune nascuta in constiinta noastra. Aceasta distinctie ne transforma si individualizeaza in fiinte responsabile, cu decizii ce sufera un fel de topire intr-o constiinta colectiva care raspandeste o lumina difuza si reflectanta. Un proces confuz, atunci cind este supus unei citiri longitudinale ce judeca spiritul uman ca pe o alcatuire logica de jos in sus, de parca ar fi seva unei plante ce se hraneste doar din solul in care s-a nascut. Existenta devine in acest context ideatic, o misiune completata mental, si orice izolare a ei ridica intrebari inevitabile despre standardizarea identitatii sau instrainare.

In acest bilant, creatorul prins intre doua lumi devine o figura de dimensiuni tragice si monumentale, lasind dezamagiti contabilii existentei umane in cautare permanenta de radacini si contingente. Judecatile de valoare care corecteaza cinic esecul sau triumful creatiei sale, se resimt ca un divort de legi ce creaza bariere culturale, proiectand determinari in care se estompeaza individualul, si existenta este suspendata intr-un univers lipsit de radacini.

Poetul nascut in Romania care traieste astazi in Israel, scrie sub un cer ce ofera mereu un nor in care poate sa isi stearga lacrimile, in care vede partea plina a paharului, chiar daca curcubeul nu mai este la moda, viseaza la o lume cu pomi fructiferi in mijlocul unui desert care s-a nascut orb, sau vede asteptarea de la radacinile visului in paloarea pietrei. Pamantul pe care s-a nascut, creaza o memorie in fata careia nu se sustrage, pentru ca da culoare amintirilor din copilarie si filtreaza experienta maturitatii. Poetul, traieste cu sentimentul ca viata a fost ancorata intr-un trecut, a carui experienta nu a fost dorita, si un prezent care a deschis optiuni tarzii. Creatia sa este un cap de pod intre doua lumi, una consumata ca un act de arheologie spirituala, alta traita ca o explorare de definire a identitatii iar cine vrea sa o inteleaga trebuie sa o consume intr-o farfurie suficient de adanca pentru a vedea diferentele.

Cand ne gandim la timpul inocentei noastre ne vedem razand fericiti sub soare. Acel timp cade invariabil sub iertare, desi experientele violului moral traite sub comunism, sunt prea grele pentru a fi uitate. Proiectiile si imaginile poetului cad sub incidenta unui ideal abstract sau se risipesc pe lista unor fenomene impuse nociv de tehnologie.

Perioada de post-tranzitie pe care o traim astazi in Romania a dus la o dedublare a constiintei, una perceputa ca o intrare in posesie, alta, ca o iesire din ea. Sperantele si aspiratiile, pot sa cada prin aceleasi crevase prin care s-au nascut. Meritul celor ce vor sa faca efortul de a citi adevarul in creatia fascinanta a scriitorilor prezentati de Institutul Cultural Roman din Tel Aviv va fi insa, descoperirea unui moment in care complexitatea trairilor nu este privita “din perspectiva celuilalt”, pentru ca acest lucru este imposibil, ci din unghiul in care vibratia acestui pod cultural este aceeasi pentru fiecare din noi.





reprodus dupa ARGOS NR.32
15.03.08

***

Lansare de carte - deschidere de suflet la ICR Tel -Aviv... , de Mihai BARBU

(Material propus pentru publicare la data de: 14-03-2008)

http://www.romanialibera.com

Dna Dirctoare Madeea Axincuc si Riri Sylvia Manor
Lansare de carte, lansare de trairi si emotii....

12.03.2008, Institutul Culural Roman,sediul nou.

Lume multa,eleganta,multi cu buchete de flori in mana, asa cum se cuvine pentru a cinsti
bucuria sufleteasca ce ne-o aduc protagonistii.
Majoritatea se cunosc intre ei si fac incalzirea in discutii.
Grupuri-grupuri.

"- Shaul, pleci in Romania am auzit...
- da plec, plec pi 4 aprilie.
- pe 4 ti-ai gasit sa pleci ?
- da ci-i pi patru ?
- cum nu sti? ai uitat ?
- zau de stiu... ce-a fost?
- 4 aprilie, primul bombardament al nemtilor in Romania..."

Trecerea de la discutii la poezie,la roman,la esseuri se face simplu,se face firesc.
Asa cum se face trecand de la ivrit la romana si invers, cum iata, esti la Tel Aviv-iar peste 3 ore la Bucuresti...
Asta datorita si exceptionalei gazde a serii, d-na Madeea Axinciuc, calda si zambitoare, miscandu-se impecabil printre meandrele robotitorilor condeiului din Israel, scriitorii de limba romana invitati la prezentarea ultimei lor carti.
Este placut, este leger, este familiar asta seara aici, ca si in alte seri.

In deschidere, dl. Andrei Fischof prezinta cartea de versuri a Marlenei Braester Oublier en avant / Uitarea dinainte.
Se spune ca un maestru este cel ce merge pe nisip fara sa lase urme...
Marlene Braester insa lasa urme, minunate urme, ramanand deopotriva maestra, maestra a simbolurilor.
Regal filosofic, asezand memoria desertului ca entitate, spațiu metafizic ce adună în profunzimile sale destinele muritorilor, in insasi Univers.
Desertul Marlenei nu e Neghev, nu e Sahara, nu e Gobi, nu e Colorado; este desertaciunea insasi a vieții omenesti in care nici o valoare ideologica sau sentimentala nu e destul de puternica pentru a nu se pulveriza erodata de timp asemeni unei stanci erodate de vantul pustiului.
Mesajul este ca la început in noi si apoi in afara noastra, a fost Desertul.

In continuare: Madeleine Davidsohn: Femeile nopții prezentată de dl. Prof. Dr.Andrei Strihan.
Aflam din calda si obiectiva prezentare ca Madeleine Davidsohn se dovedeste înca o data nu doar un fin psiholog, dar si o buna cunoscatoare a lumii spirituale, a credințelor, tradițiilor și mentalitații locuitorilor de pe cateva continente.
Citim in roman aspecte interesante despre Anzi și tarile sud-americane, despre europeni si americani, despre Israel.
Emigratia si dificultațile ei,relatia crestin -evreu,adaptarea si permanenta, dorurile, regretele, totul se regaseste în aceasta carte cu oameni, despre oameni.
Primul ei roman, se scrie cu dragoste, din dragoste si recunostinta pentru marele dar care este viata.

Gina Sebastian Alcalay: Înainte de a fi prea târziu.Are sansa unei prezentari absolut memorabile facute de D-l atasat cultural al ambasadei Romaniei in Israel dl Octavian Serban.
Cu claritate, cu exactitate si cu piosenie chiar, Domnia Sa ne arata fascinantul din opera D-nei Alcalay, deosebita cunoastere a naturii umane, excelentul dar de a extrage esentialul, de a releva diamantul ascuns sub un munte de carbune.
Permanent in actualitate, stapanind perfect realitatiile Israeliene si Romanesti deopotriva, Gina Sebastian Alcalay este o foarte autentică prozatoare.
Chiar ranile, dezamagirile, neimplinirile au lasat urme ce dau sensibilitatii care se exprima in scrisul ei, au nota lor particulara, tonul lor, parfumul lor.

Prolifica poeta, nu mai necesita nici o prezentare, cu atat mai mult cu cat aproape in fiecare noua placheta sau volum de versuri-aduce cititorului oglinda realitatii, dura cateodata, calda si optimista de multe alte ori.
Bianca Marcovici-Impactul virtualului prezentata de Gina Sebastian Alcalay:
Unele din cele mai emoționante poeme raman dedicate Israelului ca ”pamant roscat”, sursa de inspirație poetică personală – si în special Ierusalimul, denumit “Ierusalimul meu, noaptea viselor, divinitatea atat de aproape-unde dispare aroganța spirituala apare gradina noastra in lumina feerica, revelația Zidul Plângerii - noastre- singura scena din viata lumina - te simti tu însuti, umbra ta e cu tine- cu inima pe zidul de granit- te rogi pentru copiii noștri- și zidul impietrit iti da speranța ”
Ce poate fi mai frumos? ce poate fi mai aproape de suflet?

Finalul serii, final in crescendo-forte, Riri Sylvia Manor: Save as … numita astfel dupa titlul uneia dintre poezii, in care descrie contrastul dintre descompunerea treptata a corpului si capacitatea de a ramane intr-o vesnica tinerete spirituala.
Sunt greu de descris frumusetea si ecourile de dincolo de cuvinte ale limbii ebraice, mai ales in poezie.
Ebraica este limba in care s-au scris primele poezii, "Cantarea cantarilor", iar Riri Manor ne aduce aminte de asta cu fiecare vers, cu fiecare rima
Nu am avut: mame care lucreaza/ divorteaza etc./ card,/ pasaport,/ masina de spalat si/ masina de uscat rufele, vasele,/ aer conditionat,/ termopan,/ calculator si weburi,/ posta electronica si internet,/ telefon care merge ca un catel dupa tine,/ DVD,/ Mazda,/ Moluri si Gimma,/ mancaruri congelate,/ confectii fara probe la croitoreasa,/ „Weekend” in loc de sfarsit de saptamana,/ ziare de weekend pentru care iti trebuie un hamal,/ cuptor cu microunde,/ „rating” la televiziune,/ carti americane cu retete de fericire sigura. Am avut: Optsprezece ani ................

Spune Riri Manor si cata dreptate are..............

Acesta este finalul serii, ne ridicam in picioare, ne privim, ne zambim, dar nu plecam inca.
Ca intr-o bucatarie calda cu miros de cozonac, cu miros de mancare draga si dorita uneori. Stam in continuare in picioare, stam sa mai gustam din atmosfera de bun, de profund,de dragoste de origini si de dragoste de locul unde traim.

\"- vi,draga ? ca pierdem trenul la Haifa...
- zau ,da cat e ceasul ?
- vezi sa nu uiti florile....
- nu uit,ai vorbit cu Haia ?
- nu ,da ce, a fost aici ?
-sigur draga ,las ca o s-o suni de acasa...\"


Lansare de carte ,lansare de trairi si emotii....

12.03.2008, Institutul Culural Roman,sediul nou.

mihai barbu