Ieri am primit, pe nepusă masă, o invitație. Cunoașteți tacâmul: să trimit un C.V. și să mă prezint pentru un interviu - adică să stau de vorbă cu o persoană, în vederea angajării mele pentru consultanță în campania electorală. Condițiile par să fie ademenitoare: 1 500 - 2 500 de Euro pe lună pentru patru-șase luni, cu posibilitatea de prelungire a contractului pe patru ani întindere. Așa că m-am decis să scriu interviul ăsta, ca să n-am surprize neplăcute. Una dintre condițiile impuse pentru a accede la post este că trebuie să fiu o persoană agreabilă. Altă condiție este că trebuie să fiu original. La capitolul ăsta sper să am succes. Din dorința de a fi original cu orice preț și pentru a-l surprinde pe intervievatorul meu, am schimbat pozițiile, adică am să iau, nu am să dau un interviu. Veți înțelege cum stă treaba, citind cele ce urmează.

Intervievator: Mii de mulțumiri că ați acceptat să-mi dați acest interviu. Vă plac interviurile?
Divinul Virtuos: Un fel de a spune. În general îmi place să ascult. Apoi transcriu pentru filele istoriei.
I.: Vă plac fileurile, să înțeleg?
D.V.: Aveți o scăpare, dar v-o trec cu vederea. Îmi plac nespus de mult. Îmi place să le prepar singur. Joc pe ambele părți ale fileului și îl întorc cu obstinație până obțin ceea ce doresc. Din vocație fac asta. Apoi livrez fileurile preparate în pungi securizate. De o viață fac asta. Am clienții mei.
I.: Vă merg bine afacerile?
D.V.: Șnur îmi merg. Îmi place să torc. Sunt îndemânatic, am dexteritate, adică am toate atuurile necesare unei astfel de intreprinderi. Sunt întreprinzător de felul meu. Nu stau mult pe gânduri, ca să nu am surprize neplăcute. În fine, există și riscuri ...
I.: Mediatice, în special?
D.V.: Mai ales! Ca să vă dau un exemplu recent, acum suntem în plin “război al racilor fierți”. E destul de complicat să vă explic, dar am să încerc să vă fac o favoare. Acest război pleacă de la o taină, care se numește “taina Udrea”. Apoi există un preparat alambicat care are la bază pitici uriași, în care se pun mistreți umpluți îndrăzneț cu varză, care la rândul ei e umplută cu fazani, umpluți și ei cu marșul factorilor (să le spunem poștali), care sunt plini de porcurenți, aviarenți și europenți în proporții bine calculate. Pe urmă trebuie să fii atent cum dai înainte și cum dai înapoi. Contează mult oportunismul, mai ales oportunismul discreționar admirabil. Mai multe nu vă pot spune pentru că, nu-i așa, trebuie să păstrăm secretul de fabricație.
I.: Aveți opoziție?
D.V.: Am o poziție importantă, pe care o apăr ca pe ochii din cap.
I.: Adică sunteți complet imun?
D.V.: E puțin spus. Am toate motivele, ba chiar și motivația, necesare ca să mă opun. Mă opun din răsputeri.
I.: Declarații?
D.V.: O mulțime: unele publice, altele de avere.
I.: Unde locuiți, aveți un palat, aveți vile?
D.V.: Am un palat și foarte multe file. Rețineți: foarte multe file!
I.: Palatul are coloane?
D.V.: Are colonei sub acoperire. Ãștia asigură securitatea construcției și fac legătura între bază și cupolă. O întreagă echipă de experți proiectanți a lucrat la treaba asta. Așa am cerut să fie lucrarea, să asigure securitate maximă, indiferent de criticile aduse dinafară. Portanța a fost un element fundamental.
I.: Și cu filele, așa cum le ziceți dumneavoastră, cum stați cu ele?
D.V.: Păi cum să stau?, stau bine la capitolul ăsta. Au fost și sunt o sursă sigură de venituri. Pot spune că am fost generos chiar. Fiicele mele sunt în siguranță de pe urma lor. Unor rude de-ale mele le-am asigurat oarecare notorietate și la fel multora pe care i-am cunoscut de-a lungul timpului, cărora le-am făcut cadouri: mai o crosă, mai un puck, mai o cască la figură, așa cum dă bine în hockey.
I.: Fericire ...?
D.V.: Stau foarte bine la capitolul fericirii, dar din umanism-conservator nu doresc altora să se bucure de fericirea mea. Fiecare cu fericirea sa, la urma urmelor.
I.: Vă mulțumesc!
D.V.: Cu mare plăcere. Vă mai aștept, că acuș-acuș începe play-off-ul.