Sergiu Celibidache, melomanii germani nu-l vor uita niciodată. La 14 august 2006 s-au împlinit zece ani de când a murit „unul din cei mai mari dirijori carismatici”, și-a adus aminte DONAUKURIER din Ingolstadt. „Românul care a trăit într-o fostă moară în apropiere de Paris a reușit să obțină, în calitatea sa de dirijor șef al Filarmonicii din München, rezultate deosebite”, scrie ziarul. Citatele lui Celibidache, devenite și ele celebre, puteau fi citite în aceste zile în multe ziare germane. „Fiecare notă este un sistem solar și numai în încetineala se găsește bogăția muzicii.” + + + + + + Asta, se spune, ar fi fost credoul marelui maistru al muzicii simfonice, Sergiu Celibidache.

Bertrand Herz este președintele Comitetului Internațional Buchenwald-Dora. De ani de zile călătorește în luna august de la domiciliul său din Paris la Weimar pentru a participa la concertul „Memoria Buchenwald”, o manifestare muzicală a festivalului cultural, organizat anual de orașul Weimar. De fiecare dată domnul Herz a fost martorul unor cuvântări, rostite de personalități politice de seamă, cuvântări care s-au referit, cum se cuvine, la crimele imensurabile ale naziștilor din lagărul de concentrare de la Buchenwald, din apropierea orașului în care a trăit poetul german Goethe. De data aceasta domnul Herz, el însuși fusese internat în acest lagăr la vârsta de 14 ani, a fost șocat și împreună cu el mulți alți participanți la această manifestare muzical-memorativă, dar tot așa și o seamă de jurnaliști care au dus vestea despre cele întâmplate în ziare și pe ecrane, generând o nouă polemică de amploare, numai scurt timp după cauza Grass. Profesorul Hermann Schäfer, adjunctul ministrului de stat pentru cultură, a vorbit în cuvântarea sa mai puțin despre crimele naziste și victimele lor (în majoritate evrei), ci mai mult despre soarta grea a refugiaților și repudiaților germani din ultimele luni ale războiului. + + + + + + Eu mă mir de ce se miră acum toți de o astfel de prezentare deplasată a unui reprezentant al guvernului german. Cu atâtea zile comemorative se mai poate întâmpla ca un vorbitor să confunde varza și capra.

Logan pe linia de depășire – se poate citi într-un material de publicitate din ADACmotorwelt, una din revistele de specialitate cu un tiraj foarte mare în Germania. Dacia Logan ar fi avansat în cele 12 luni, de când se află pe piața germană, pe o poziție de „bestseller”. Datele tehnice și calitatea prelucrării pot concura cu produsele din vestul Europei. Prețul este chiar inegalabil. 7.200 de Euro pentru un Dacia Logan 1.4 MPI ar fi o ofertă, scrie revista, care o determină pe concurența „să se teme”. Anul acesta au fost înregistrate lunar până la 700 de autoturisme Dacia la centrele de omologare din Germania. + + + + + + Mă bucur, și dacă nu mi-aș câștiga pâinea de toate zilele la Audi...

Și încă o povestioară din economia globală. Când eram elev la Liceul Industrial pt Construcții de Mașini din Timișoara, clasa cu profilul de predare mașini și utilaje din industria textilă – era la schimbul deceniilor 60 - 70 a secolului trecut – făceam practică în diferite fabrici textile din oraș. Printre altele am făcut cunoștință și cu mașini de tors marca Schubert & Salzer. Când m-am stabilit definitiv în orașul bavarez Ingolstadt, se scria anul 1984, aveam posibilitatea să depun o cerere de angajare la două firme de confecții, fiecare cu câteva sute de angajați, și la Schubert & Salzer. La firmele Bäumler și Rosner puteam lucra în calitate de reglor de mașini de cusut, meserie pe care am practicat-o 10 ani la Timișoara. M-am decis atunci pentru Schubert & Salzer, cu 2400 de salariați, și am fost angajat. După numai câteva luni m-am dus însă în industria de automobile. Între timp Schubert & Salzer a fost înghițită de concernul elvețian Rieter, care la Ingolstadt mai are capacități de producție pentru 600 de oameni. Firma Bäumler mai întreține la fața locului centrala administrativă și un magazin de prezentare a produselor proprii, secțiile de producție aflându-se în alte țări. Luna trecută firma Rosner a anunțat că va transfera toată producția din Ingolstadt în România. + + + + + + E, cine știe? Dacă mă angajam cu 22 de ani în urmă la firma de confecții Rosner...

Dar să trecem de la lucruri neplăcute pentru unii și în același timp plăcute pentru alții la lucruri plăcute pentru (aproape) toți. Anne-Sophie Mutter „un product fără cusur al pieței muzicii clasicii, o icoană a artei violonistice, o zeiță frumoasă a muzicii serioase” (după Jesko Schulze-Reimpell în DONAUKURIER), este considerată a fi „cel mai frumos articol de export a Germaniei” și „fiecare CD nou este un bestseller și fiecare concert cu toate biletele vândute”. Acum a înregistrat împreună cu pianistul Lambert Orkis la firma Deutsche Grammophon patru CD-uri cu sonatele pentru vioară ale lui Mozart. „Niciodată a fost Anne-Sophie Mutter mai bună, niciodată a cântat cu mai multă expresivitate. Nici un violonist al timpului nostru nu posedă un spectru de exprimare mai larg.” Tot în aceste zile mass-mediile au răspândit știrea că Anne-Sophie Mutter ar fi divorțat de soțul ei, dirijorul, pianistul, muzicianul de jazz și compozitorul André Previn. + + + + + + Anne-Sophie Mutter are 43 de ani, André Previn a împlinit frumoasa vârstă de 77 de ani.